–Ia gustă!
–Ce e asta?
–Măr.
–E din copacul ăla, nu-i așa?
–Ia, mă, gustă!
–Păi, stai, că șefu’ a zis să nu luăm de-acolo. Băi, Eva, pe bune? N-aveai ce să mănânci? Să vezi ce omor ne dă.
–Și ce crezi că ne face?
–Nu știu, nici nu vreau să mă gândesc.
–Frate, ce pămpălău ești, nu-mi vine să cred, nu știu unde te-am găsit. Hai, mă, că de la un măr nu pățești nimic.
–Of, dar ne-a zis explicit să nu mâncăm…
–Știi ce? Eu m-am săturat să stau cu tine, gata, am plecat la mama, te rog să nu mă mai suni.
–Eva, stai…
Eva începu atunci să-și strângă lucrurile, care pe vremea aia nu erau decât niște frunze pe care le purta la ocazii în dreptul organelor genitale. În timp ce Eva împacheta, a apărut un moșneag cu barbă albă, pe care Adam și Eva îl cunoșteau foarte bine, că doar el îi crease.
–Măi, băieți, nu știți voi care-i copacul ăla de care v-am zis să nu vă atingeți? Că toate arată la fel și am uitat pe care l-am ales.
–Nu știu…
–Dacă nu știe Eva, eu nici atât, că ea e mai deșteaptă decât mine și-i atentă la orice căcat.
–Of, știam eu că trebuie să notez pe ceva.
–Asta e, se mai întâmplă.
–Dar știți cum facem? O luăm de la zero. Gata, stabilesc un nou copac din care n-aveți voie să mâncați. Uite, pomul ăla de colo, în care cresc cefe de porc cu cartofi prăjiți. Aia e ceafa de porc cu cartofi prăjiți a cunoașterii binelui și răului, cine se-atinge de ea o pățește nasol. Boli cardiovasculare, diabet, obezitate, nu mai intru în amănunte.