Caţavencii

Scene istorice Jaful

–Scoate banii!

–Ce?

–Ăsta e un jaf. Scoate banii din seif!

–A, cred că ați făcut o confuzie. Banca tocmai s-a mutat vizavi.

–Cum adică?

–Aici nu mai e bancă acum, e un magazin de instalații sanitare.

–Da’ la intrare scria mare că e banca și văd că și înăuntru arată ca o bancă. Încerci să mă fraierești sau ce? Uite, în spatele tău e panoul ăla mare care anunță cursul valutar. Și mai văd și două cozi mari de pensionari care-au venit să-și plătească lumina.

–Da. N-am apucat încă să redecorăm. E abia prima zi și n-a aflat toată lumea de mutare.

–OK, nu mă păcălești tu pe mine. Scoate banii mai repede.

–Ce bani? Aici e un magazin de instalații sanitare și abia ne-am mutat, n-am făcut încă nici o vânzare. Nici măcar n-am amenajat. Noi am lăsat ușa deschisă așa, ca să se mai aerisească.

–Vrei să zici că nu e nici un ban în magazinul ăsta?

–Nici un ban.

–Și nici lingouri de aur sau altceva de genu’?

–Nimic.

–Și ce-aveți atunci?

–Hmm… Am avea niște pisoare.

–Cum adică pisoare?

–V-am zis că aici e magazin de instalații sanitare. Vindem, printre altele, pisoare. Avem inclusiv un model foarte scump, făcut de un designer de renume, Duchamp, nu știu dacă ați auzit. Aș putea să vi-l dau pe ăsta.

–Cât de scump?

–Foarte.

–Bun, îl vreau. Dă-l încoa’!

–Îl putem livra abia mâine.

–De ce nu acum?

–E complicat cu depozitul din spate, încă se lucrează. Dar vi-l livrăm mâine, la prima oră, numai să-mi dați adresa.

–Stai așa, nu pot să-ți dau adresa. O să trimiți Poliția la mine.

–Vă promit că nu vorbesc cu Poliția.

–Ce garanție am?

–Cuvântul meu. În lumea instalațiilor sanitare, cuvântul e foarte important.

–Deci îți las adresa și-mi vine acasă pisoarul?

–Exact.

–Bun, atunci ți-o scriu pe foița asta. Las și eu puțin pistolul aici, să nu te atingi de el.

–Nu mi-aș permite.

–Așa…  Deci pe Camil Ressu numărul… Dar să vină după 9, că vreau să dorm până târziu.

–Am înțeles. A, mai e ceva. Pisoarul e gratis, pentru că, vorba aia, ne-ați jefuit, dar o să vă coste manopera. Instalarea, cum ar veni.

–Mult?

–Zece milioane.

–Uf, da, cam mult. Nu putem să mai negociem?

–Manopera nu se negociază la noi.

–Aș putea să te jefuiesc de jumate din bani. Gen, să te ameninț că, dacă nu-mi faci reducere de 50%, te-mpușc.

–Așa ar putea să meargă.

–Bun, deci fă-mi reducerea.

–Ok, notez aici. Și încă ceva. Manopera se achită în avans. Aveți banii acum la dumneavoastră?

–Adică cinci milioane? Culmea, chiar atât am. Ia,uite-aici.

–Mulțumesc. Deci o să vă caute băieții noștri cu pisoarul mâine după ora 9.

–Perfect. Abia aștept să văd cum e. N-am avut niciodată pisoare acasă.

–A, luați pistolul! Ați uitat pistolul.

–Mulțumesc. Nu știu ce-a fost în capul meu.

–Vă înțeleg dacă vă gândeați la pisoar și de-aia ați uitat.

–Să știi că da…

Hoțul ieși atunci din sucursala de bancă mai sărac cu cinci milioane, de care chiar ar fi avut nevoie la pușcărie, pentru că după numai trei minute avea să-l salte Poliția. Legenda spune că funcționarul de la bancă a mai vândut câteva pisoare de-atunci.

Exit mobile version