Pe o bancă din Cișmigiu, Radu și Virgil, doi tineri cu ochelari, discută cu patos și descărcări salivale necontrolate despre o problemă care s-a dat la Olimpiada Internațională de Informatică din 1998. Virgil totuși se cam grăbește. În juma’ de oră trebuie să fie la Cărturești, unde se lansează cea mai recentă istorie a Imperiului Otoman, pe care-o va citi în săptămâna care urmează, neglijând complet clubul de sudoku pe care l-a înființat. Radu e mai relaxat. A luat recent în greutate și acum nimeni nu mai poate să-l agațe în cuier.
De ei se apropie Ovi, un tip care-i știe din vedere de la facultate.
– Hei, voi ați văzut ce zice B.U.G. Mafia de voi? îi întreabă Ovi.
– De noi? se miră Virgil.
– Da, da, de voi. Ia fiți atenți, cică „fraierii cad mereu, băieții rămân în picioare“.
– Ce? Asta-i o minciună, se repede Radu. Noi nu cădem mereu. OK, e posibil să cădem în majoritatea cazurilor, dar nu mereu. O singură dată dacă nu cădem e suficient ca să le contrazică lor afirmația.
– Și i-auzi ce mai zice, cică „am auzit că fraierii mă vorbesc pe la spate“.
– Noi? Jur că nu l-am vorbit.
– Minte! Minte cu nerușinare. Nici nu-l cunoaștem! De ce l-am vorbi pe la spate?
– Uzzi așa zice, precizează Ovi.
– Rușine! Rușine! strigă Virgil, stropind cu salivă în toate părțile.
– Eu doar vă zic ce zice el. Și cică „fraierii să tacă, scriem zi de zi pe foaie“.
– De ce să tăcem? Dimpotrivă, noi știm mai multe lucruri, avem o cultură generală mai vastă și suntem mai avizați să vorbim, spune jignit Radu.
– Uau, nu-mi vine să cred că alde B.UG. Mafia vorbesc așa de mult despre noi. Gen, ia-ți o viață, omule! Cântă și despre altceva, nu doar despre noi, care ne vedem de treaba noastră.
– Stați așa, că asta nu e tot. Cică „fraierii se-agită prea mult timp, direct din cartier m-am întors cu un hit“.
– Noi nu ne agităm prea mult timp! se apără Virgil.
– OK, poate că ne mai agităm, dar cine e-n măsură să spună când e prea mult? Da’ cine a zis asta?
– Caddy.
– Tipic Caddy! OK, data viitoare când o să simt nevoia să mă agit, o să-l întreb pe Caddy: Bă, Caddy, e OK așa sau mă agit prea mult timp?
– E incredibil omul ăsta, spune Virgil extrem de ofticat. Nu găsește și el alte subiecte? Trebuie neapărat să cânte despre cum mă agit eu? Am anxietate clinică, e o chestie pe care n-o pot controla.
– Hei, dar am și vești bune, spune Ovi, simțind nevoia să aducă o rază de speranță pentru Radu și Virgil.
– Ce veste? A apărut noul film din seria Star Trek?
– A, nu. E vorba de cineva care vă laudă. I-auzi ce zice Marijuana, cică „v-ați venit în fire, continuați să fiți fraieri că o faceți bine“.
– Super-drăguț din partea ei.
– Marijuana chiar e o fată OK. Poate că ar trebui s-o invităm și pe ea la clubul nostru de sudoku.