Într-o zi, baciul vrâncean se odihnea pe o pășune, lângă mioarele lui, gândindu-se oare ce mai e pe acasă, pe la Focșani, când din turmă se desprinse o oaie mai tânără și veni direct la el.
– Hei, fii atent, că vreau să-ți zic ceva, îi spuse mioara baciului, care frământa între dinți un fir de iarbă.
– Ce anume? întrebă ciobanul plictisit, fără cine știe ce așteptări.
– Deci fii atent! Ești în mare pericol. Aseară l-am auzit pe ciobănașul moldovean vorbind singur că vrea să vă omoare, pe tine și pe baciul ungurean.
– Așa…
– Nu e suficient? Plănuiește să vă omoare. Ce să-ți mai zic?
– OK, fie. Să zicem că e așa cum spui tu. Atunci să ne-ngropi pe amândoi, pe mine și pe baciul ungurean, în dosul stânii, să ne auzim cânii.
– Serios?
– Da. Ți se pare oare că-ți cer prea mult?
– Eu îți spun că moldovean vrea să vă omoare și tu nu faci nimic?
– Ce rost are? Să știi că m-am resemnat. Eu de mult mă așteptam la asta. N-ai văzut ce căutătură ciudată are tipul? Sunt sigur că a omorât zeci de oameni la viața lui, majoritatea baci alături de care-și păștea oile.
– Chiar nu vrei să faci nimic?
– Nimic. Vreau doar să mor și să iau parte metaforic la o nuntă astrală, care semnifică un ritual de trecere.
În timp ce baciul vrâncean discuta cu mioara năzdrăvană, apăru dintr-odată baciul ungurean.
– Hei, ce se-ntâmplă aici?
– Discutam niște vești proaste, spuse oaia.
– Baciul moldovean vrea să ne omoare, explică ciobănașul vrâncean.
– Pe cine? Pe noi?!
– Da, l-am auzit eu aseară vorbind singur că plănuiește să vă omoare.
– Numai să încerce! Uite, chiar îl invit.
– Să nu-mi zici că și tu ești la fel de resemnat în fața morții, spuse oaia, lovindu-se cu copita peste frunte, gen „Frățioare, unde i-am găsit eu pe ăștia doi?“.
– Nu-s resemnat deloc. Abia aștept să sară la noi, ca să-i dau una în moalele capului.
– Dar n-avem nici o șansă, se smiorcăi baciul vrâncean. Suntem singuri în fața lui.
– Și el e singur.
– Da, dar el are căutătura aia ciudată. N-ai văzut cum se uită? Pare că-n orice moment e gata să sară la bătaie și să te doboare din picioare, ca să te lovești în cădere cu tâmpla de plai.
– Ce căutătură visezi?
– Chiar n-ai observat că se uită ciudat?
– Vrâncean, omule, se numește miopie! Moldovean e miop, de-aia se uită așa. Ce dracu’, n-aveți și voi cabinete de oftalmologie la Adjud sau de unde ești tu?
– Sunt din Focșani.
– Și n-aveți oftalmologie în Focșani?
– Nu știu, om avea, dar eu sunt mai mult plecat.
– Îți zic eu că baciul moldovean e miop din cauza lecturilor lui vaste.
– În fine, să zicem că e miop, se băgă oaia între ei. Dar eu l-am auzit cu urechile mele cum că vrea să vă omoare.
– Cum? O să ne dea în cap cu edița cartonată din Frații Karamazov? Nu vezi că vorbești prostii? o repezi baciul ungurean.
– Eu vă zic doar ce-am auzit.
– E-n regulă, spuse oftând baciul vrâncean. Dacă ne dă în cap cu cartea, o să avem parte de-o moarte ușoară. Nu m-aș supăra. Doar să ne îngropi lângă stână…
În timp ce oaia și ciobanii se tot ciondăneau, baciul moldovean veni de la spate și-i trânti la pământ pe colegii săi de păstorit, lovindu-i cu o carte în moalele capului. Nu chiar Frații Karamazov, dar tot ceva clasic rus. Iar la final îi lăsă și mioarei 50 de lei, pentru că i-a ținut de vorbă, așa cum s-au înțeles.
– Sigur? întrebă oaia.
– Sigur, răspunse baciul moldovean, îndesându-i mioarei bancnota de 50 de lei în blana ei groasă.
– Sper că-ți ajung banii de pe toate turmele astea de oi ca să-ți faci un control oftalmologic și să-ți cumperi ochelari.
– Îmi ajung, nu-ți face griji. La mine, la Buzău, nu-s prețuri chiar așa de mari, spuse ciobănașul moldovean, care de mult se gândea cum să-și corecteze acest beteșug.