Ani de zile, guvernanta Caterina Ungureanu
a fost exploatată la sânge de funcționarii Ambasadei Spaniei la București. Ambasadorul Antonio Ortiz García a pus-o să semneze două contracte de muncă distincte, unul pentru însărcinarea de guvernantă și celălalt de intendent, nefiind retribuită decât pentru prima activitate. În acest timp, cineva a băgat celălalt salariu în buzunar, și vă asigur că nu este vorba despre un cetățean român. Regimul Caterinei Ungureanu s-a înăsprit odată cu venirea la București a ambasadorului Juan Pablo García-Berdoy y Cerezo, tatăl a doi copii minori.
Noul ambasador nu a ținut cont de faptul
că sclava Caterina are un copil în vârstă de un an și opt luni și că este căsătorită, obligând-o să doarmă în reședința ambasadei în fiecare noapte, inclusiv sâmbăta și duminica, pentru a-i șterge la cur plozii și a le schimba biberoanele, beneficiind de timp liber doar în cursul săptămânii, între orele 12,00-19,30. Pe un ton de conchistador, ambasadorul a avertizat-o pe sclavă că, dacă nu este de acord cu programul pe care i l-a făcut, poate renunța instantaneu la serviciile sale, în ciuda celor 17 ani de muncă exemplară.
Programul Caterinei Ungureanu, scris de mânuța
doamnei Inés, soția ambasadorului, era următorul: “Cati, dormir de lunes a viernes, con salida a las 12 y regreso a las 19,30 para la cena. Fin de semana, uno de cada dos. El fin de semana que sale, salida el sábado a las 9 y regreso el lunes a las 13,30 para almuerzo”. (“Somn de luni până vineri, cu plecare la ora 12 și revenire la 19,30 pentru cină. Week-end, unul din două săptămâni. În week-end-ul liber pleacă sâmbătă la 9 și se întoarce luni la ora 13,30, pentru masa de prânz.”)
Juan Pablo García-Berdoy y Cerezo
a sistat și masa zilnică de care beneficia personalul ambasadei, plătită din bugetul Ministerului de Externe al Spaniei, și cineva a băgat banii într-un neîncăpător buzunar. Caterina a reclamat cancelarului Silvino Montes Presa abuzurile ambasadorului. Cum era previzibil, pe cancelar l-a durut în cot de problemele sclavei. Caterina a apelat atunci la ajutorul unui inspector venit din partea Ministerului de Externe de la Madrid, la începutul anului 2006, să verifice documentele ambasadei. În loc să-i asculte păsul, inspectorul a turnat-o pe roabă ambasadorului, care a somat-o să-și facă bagajul și să lase cheile la rastel în 30 de minute.
Siderată, Caterina a apelat din nou la ajutorul
cancelarului Silvino Montes Presa. Răspunsul acestuia ar trebui înrămat la Comisia Europeană și dat ca exemplu de corupție sistemică, de data asta neromânească, dar petrecută pe teritoriul României: “Da, recunosc că unul din cele două contracte de muncă pe care le-ai semnat este fals. Dar dacă vei da ambasada în judecată, atât dl amasador, cât și colegii tăi de serviciu nu vor recunoaște că ai dormit nopți întregi în reședință și nici că ai fost aproape non-stop la dispoziția superiorilor”. Montes Presa i-a înmânat demisia gata redactată și i-a spus pe un ton amenințător că orice persoană care îi va sprijini afirmațiile va fi dată afară.
Sub imperiul fricii, Caterina și-a semnat propria demisie,
în timp ce ambasadorul i-a șuierat pe scări că nu va avea nici o șansă dacă îl va da în judecată, întrucât beneficiază de imunitate diplomatică. Evident, n-a vrut nimeni să strice relațiile cu țara Castelelor de Căpșuni, din pricina problemelor personale ale unei guvernante. Caterina Ungureanu a dat în judecată Ambasada Spaniei la București, pentru înșelăciune și fals material în înscrisuri oficiale, și a pierdut cu brio, inclusiv recursul la Curtea de Apel.
“Stimată doamnă, în urma analizei memoriului
dumneavoastră”, i-a scris Florin Răzvan Radu, directorul Direcției Drept Internațional și Tratate, din cadrul Ministerului Justiției, “(…) asupra cauzelor aflate pe rolul instanțelor nu pot fi exercitate alte mijloace de control decât căile de atac prevăzute de lege.” Cu ultimele puteri, Caterina Ungureanu i-a scris lui Miguel Ángel Moratinos Cuyaubé, ministrul de Externe spaniol, căruia nu i-a tresărit nici o fibră de jamón serrano de pe obraz, văzându-și pe mai departe de sacra misie de ministru de serviciu vreme de șase ani, din partea Partidului Socialist Muncitoresc Spaniol (PSOE) care l-a adus la putere.
În fine, Juan Pablo García-Berdoy y Cerezo
și-a încheiat misiunea pe 11 martie 2009, când a fost decorat de președintele Băsescu cu Ordinul Național “Serviciu Credincios” în grad de Mare Cruce. După încheierea misiunii în România, a înființat Institutul Aspen de la Madrid, în 2010, pe care l-a condus până la numirea ca ambasador la Bonn. Omologul său din România este Mircea Geoană, președintele Institutului Aspen România, o organizație apolitică ce-și propune promovarea dialogului între elitele politice, intelectuale și ale mediului de afaceri, un fel de frengo-mengo unde se vorbește mult, se minte enorm și se fură pe rupte.