Ciolacu a mers în SUA ca să ia legitimație de președințiabil de la White House, dar factorul politic însărcinat cu astfel de treburi i-a dat țeapă. Vicepreședinta Kamala Harris, reprezentanta președintelui Biden, adică femeia care trebuia să-i dea firmanul, s-a dat ocupată. Cînd Ciolacu s-a dus la Washington, ea și-a făcut de lucru la New York, la sediul ONU, iar cînd Ciolacu a ajuns la New York, ea s-a dus la cumpărături. Așa că premierul nostru s-a întîlnit cu secretarul de stat Anthony Blinken, care întîlnește zilnic între zece și cincisprezece marcei ciolaci din țările înapoiate, și cu Lloyd Austin, căruia i-a pus pe tavă bugetul de apărare pentru deceniul următor.
Dar vizita în SUA a avut și alte realizări, cum ar fi scandalul cu Andrei Muraru, ambasadorul României la Washington. Muraru e al doilea rebut numit de Iohannis pe acest post, după securistul înfumurat George Maior, prietenul diplomaților Chivas și Johnnie Walker. Maior a sabotat din răsputeri interesele guvernelor PSD în America, la ordinul președintelui Iohannis. Ori de cîte ori a pus un pesedist piciorul în Washington, Maior i-a săpat groapa, răspîndind în dreapta și-n stînga că PSD e cu rușii.
Pe modelul ăsta s-a întrebuințat și succesorul său, Muraru, sluga preaplecată a lui Iohannis și cel mai exorbitant papagal al diplomației românești, un manelist care a ținut să-și plimbe aerele într-un palat cu 48 de camere, 8 dormitoare și 10 băi. Muraru s-a zbătut să nu-i iasă lui Ciolacu mai nimic din ceea ce și-a propus și, după cum se vede, a reușit cîte ceva. Ciolacu l-a izgonit din delegație, dar era prea tîrziu. Kamala anunțase deja că are oră la cosmeticiană, așa că firma de lobby angajată de PSD a trebuit să se roage de Lloyd Austin să accepte o întîlnire cu românii la pachet cu o ofrandă bugetară. Așa a apărut în delegația României Angel Tîlvăr, ministrul Apărării. Așa a început coșmarul echipei de la SPP, disperată să-i găsească bilet de avion în ultima clipă.
Se pune întrebarea: din ordinul cui a sabotat Muraru vizita lui Ciolacu? Normal ar fi ca fapta să fi fost comisă la cererea stăpînului direct și a binefăcătorului Iohannis. Dar avea Iohannis interesul de a-l sabota pe Ciolacu? Taman pe cel pe care i se sprijină coaliția de guvernare și de care îi depinde următoarea sinecură? Căci orice numire într-o demnitate europeană depinde de recomandarea și sprijinul Guvernului, al premierului, al majorității parlamentare, de șeful celui mai mare partid și de cîștigătorul viitoarelor alegeri, adică exact de Ciolacu. E adevărat, Iohannis a dovedit că e o nulitate cînd vine vorba de România, dar niciodată nu s-a arătat la fel de prost cînd a fost vorba despre el însuși. Prin urmare, nu avea cum să-i ceară lui Muraru să-i fragilizeze propriul viitor.
Asta înseamnă că Muraru a acționat la dorința PNL. Fiindcă, înainte de toate, PNL e disperat să vulnerabilizeze candidatura lui Ciolacu la președinție, căci un eventual cîștig le-ar închide liberalilor complet jocul. Apoi, fiindcă Iohannis e pe ducă și, după procedura generoaselor fete de pe centură, Muraru își caută adăpost în cabina următorului șofer de TIR. S-a suit, așadar, lîngă alde Motreanu și Bode, pe bancheta liberală, și a început să-i lustruiască schimbătorul de viteze șoferului Ciucă.
Ăsta e principalul cîștig al vizitei lui Ciolacu în America: Muraru l-a trădat pe Iohannis și se întoarce în PNL, cu întregul lui bagaj de stupiditate.