* Cu caiete, cărţi, creioane şi penar, ieri a început noul an şcolar! Străzile au fost, din nou, pline de elevi; cei mici cărau buchete mari, de parcă învăţătoarele şi-ar plăti facturile şi ratele cu flori ofilite… Măcar dacă, în loc de trandafiri, chiar fire de orhidee, elevii ar fi oferit buchete de salată, chiar fire de praz!
Se anunţă o rază care va lumina bezna învăţămîntului de la noi: Ministerul Educaţiei ar dori să doteze elevii cu e-Book readere, în loc de manuale cu care să se pocnească în cap şi din care să rupă foi pentru copiat sau pentru cornete de suflat! Cam un miliard de lei, dacă s-ar lua device-uri la 300 bucata; există scule la banii ăştia, iar preţul va scădea repede, din pricina ofertei, după ce mulţi taţi de şcolari vor amaneta aparatele copiilor, să aibă ce bea, deci ideea nu-i rea! Totuşi, înainte, ar trebui electrificate toate şcolile, să nu ne pomenim că elevii scriu cu cretă pe ecranele negre, iar profesorii mai în vîrstă trebuie învăţaţi cum să descopere, în aparatele copiilor, cărţile electronice care nu fac parte din programă sau din lista de lecturi pentru vacanţă – adică manualele gen Milf, Amateur Teen, G-Bang etc.
* La deschiderea anului şcolar a participat şi Radu Mazăre, deghizat nu în primar, ci în aviator american din Primul Război Mondial (doborît în no man's land şi uitat acolo o săptămînă), ţinută cu care a mai oripilat şi la o prezentare de modă din Mamaia. Le-a spus copiilor "Ştiţi în ce sînt îmbrăcat? În aviator. Ştiţi cum erau aviatorii? Curajoşi! Şi învăţau carte, că, dacă nu învăţau, nu ştiau să conducă avionul!". Nu cred că aşii WWI americani Rickenbacker, Gillet, Beaver etc. ştiau Baltagul, Mioriţa sau chimie, dar fie. Totuşi, pentru a-i atrage mai mult pe cei mici, ar fi putut veni la şcoală îmbrăcat în pahişah, să spună elevilor "Padişahii învăţau carte, că, dacă nu învăţau, nu ştiau să joace padişah!", sau în spartan: "Spartanii învăţau carte, că, dacă nu învăţau, nu ştiau să spargă!". Sau în papiţoi, cu ţinuta aia, în culori de papagal, în care a mai apărut, jucînd samba, să le spună celor mici "Papagalii învăţau carte, că, dacă nu învăţau, nu ajungeau primari!".
* Din cînd în cînd se descoperă pe fundul unui rîu, în mîlul unei bălţi sau în apa împuţită care bălteşte într-un subsol de bloc cîte un şlap gigantic, de jumătate de metru. La fiecare şlap, presa sare în sus cu aceleaşi poante, sperînd că, între timp, au fost uitate (de pildă, comparaţia cu papucii lui Ghiţă Mureşan), dar uită, la rîndul său, că, la fiecare ştire cu şlap, mulţi comentatori băgau aceeaşi explicaţie: orice şlap din material prost, ţinut mult în umezeală, se umflă ca un burete (de unde dimensiunile) şi se îmbibă cu apă (de unde greutatea). Dar e posibil să nu fie aşa şi presa noastră să fi dat pe bune de urma unor giganţi sau extratereştri amatori de şlapi româneşti sau chinezeşti făcuţi de comandă. Ar fi interesat de aflat, totuşi, de unde îşi permit ei să trăiască pe picior atît de mare!
* Nu ştiu cine-i Delia Antal, nici cine-i Delia Matache (erau bune mezelurile ei, dacă ea e!), dar, purtînd acelaşi prenume, e mai uşor să le ţii minte împreună. Tabloidele au atras atenţia că Deliei Antal i-a ieşit sînul din rochie la nunta Deliei Matache; n-am apucat să citesc revistele culturale, să văd dacă acolo o fi vreun titlu gen "Ceremonie cu dezvelire de bust".