Dragă domnule Pleșu, dragă domnule Liiceanu și restul care ați scris scrisori deschise zilele astea: voiam doar să vă spun că nu le-am citit. Nu vă citesc la modul general, că sînt incult și voi sînteți irelevanți în bula mică în care trăiesc eu. Dar scrisorile astea deschise nu le-am citit mai tare decît nu citesc la modul general. Și nu le-am citit din principiu.
Pentru că scrisoarea deschisă e o specie literară pe care nu ar aborda-o nici un bărbat care se respectă. E perversă din abordare. Fiindcă te faci că vorbești cu cineva, ca și cum i-ai scrie o scrisoare, dar de fapt scrisoarea aia nu e pentru el. Că e deschisă. Probabil ăla nici nu o citește și îl doare la bască că tu vorbești cu el la persoana a doua. Scrisoarea e, de fapt, pentru publicul inocent care a dat peste ea accidental. Ei, săracii, n-au nici o vină că s-au nimerit acolo. Sînt doar victime colaterale ale unui bou care refuză să închidă o scrisoare. Exact ca țața Floarea care vorbește despre cum vecinul Cornel i-o trage lu’ aia care mătură pe scară, special cu voce tare, că știe că e nevastă-sa după colț și aude. Pare că nu vorbește cu ea, dar de fapt vorbește cu ea.
Adresează-te, băi, publicului adevărat, cititorului, nu destinatarului ipotetic, că nu păcălești pe nimeni. Chiar mai avem nevoie în 2014 de asemenea agerimi literare bășite ca scrisorile deschise? Nu pot să dispară și ele în sertarul de idei care nu au fost bune niciodată, dar unii oameni s-au cramponat să le folosească, lîngă epigrame și pagere? Dacă tot vrei să folosești un gen dintr-ăsta alternativ de exprimare, nu mai bine alegi monologul interior, ca să nu deranjezi pe nimeni? Singurul lucru mai enervant decît voi, ăștia cu scrisorile deschise, sînt ăia care fac petiții online.
Dragi oameni care semnați petiții online, serios, sînteți foarte proști. Nimănui nu îi pasă de petițiile voastre, pentru că nu sînt adresate unor oameni. Nu ajung nicăieri. Nu așa se face o petiție. Ca să faci o petiție cum trebuie, întîi identifici clar omul responsabil, după care îi răpești copilul sau nevasta și faci un filmuleț în care explici ce trebuie să se întîmple pentru ca ăla să mai aibă capul atașat. ISIS a înțeles cum funcționează petițiile, voi nu. Și nici ălora nu li se răspunde prea prompt, darmite vouă. Data viitoare cînd vreți să faceți o scrisoare deschisă sau o petiție, vă sfătuiesc cordial să o scrieți pe o hîrtie, de mînă. E mai personal așa. Apoi rulați hîrtia sul, scuipați pe ea și introduceți-v-o în anus. Așa sigur o simte un om.