Roșia Montană nu are părinți cunoscuți. Proiectul s-a născut în promiscuitatea anilor ’90, cînd politica avea condicuță și nimeni, nici măcar Ion Iliescu, nu folosea prezervativ. Copilul lui Frank Timiș e din flori, a fost botezat cu mai multe nume, a fost logodit la patru ani, ca țiganii, apoi a fost vîndut unor străini. Cînd i-au căzut dințișorii de lapte și i-au crescut dinții de aur, străinii l-au propus spre adopție guvernelor Năstase, Tăriceanu și Boc, adăugînd și o pensie alimentară cu șapte zerouri, pentru tătici.
Dar banii urmau să vină abia după ce micuțul avea să producă în scutecele acționarilor prima lui pepită. Așa că istoria milei s-a văzut nevoită să-l aștepte pe Băsescu pentru ca Roșia Montană să ajungă în brațele cuiva. Lui Băsescu i-a plăcut cum gîngurește minereul și i-a spus unui rîndaș să-l adopte. MRU s-a conformat și a căzut de la putere, printre altele, și pentru că Ponta, văzîndu-l cu proiectul la piept, l-a făcut pedofil.
Astfel au început cele două guvernări Victor Viorel Ponta, guvernări tinere, inteligente și una mai cinstită ca alta, care promiteau să zguduie România cu priceperea și creativitatea lor. Să tot fie de atunci, de la aceste începuturi, iată, un an și patru luni. Din abisul intelectual care se cască în Palatul Victoria n-a țîșnit, pînă azi, decît un proiect. E, de fapt, o proiectă, și, dacă o strigi Roșia Montană, întoarce imediat capul. A venit rîndul lui Victor Ponta să înfieze vechiul orfan sălbăticit din Munții Apuseni, abandonat de mai toți premierii și președinții, uitat în patrimoniul UNESCO și lăsat să trăiască din mila unor canadieni bogați. Și uite-l ieri pe premier trimițînd în Parlament un proiect de lege fără avize, cu probleme de formulare și de claritate, fără sincronizarea partenerilor politici și fără o comunicare inteligibilă, pentru ca azi să-l lase baltă cît ai zice „lac de decantare“.
Sigur, afară a fost o temperatură excelentă și tinerii au ieșit pe stradă cîntînd la pet și la bicicletă aria cianurii. După ianuarie 2012, politicienii români au învățat să-și lase vezica liberă și să-și exprime curajul de-a lungul cracului ori de cîte ori văd doi tineri și un steag la Universitate. Totuși, un premier n-ar trebui să se pișe pe el la primul oftat al mulțimii, chiar dacă președintele Senatului a avut grijă să producă băltoaca lui cu o oră mai devreme. Dezicîndu-se de Roșia Montană pe persoană fizică, Antonescu n-a făcut, în fond, decît să repete datul la gioale patentat de Ponta. Și astfel, președintele imaginar al României și premierul ei iluzoriu au arătat că pot susține proiecte și pot asuma responsabilitate doar – cum ar zice Gigi Becali – la oral. În ceea ce privește restul sexului în doi, guvernarea pare că e un act în sine. Pozițiile adoptate de Ponta și Antonescu întregesc pornografia demagogică a ultimilor zece ani. USL se desface ca un corset de traseistă în timp ce undeva, în fundalul epocii noastre deprimate, vocea cherchelită a lui Băsescu fredonează: „Mother, should I fuck the Government?“. Iar pe poteca ce șerpuiește spre alegerile din 2014, printre claxoanele bicicliștilor de la Universitate și nechezatul lăzăroilor reînviați, Scufița Roșia Montană se întîlnește cu Partidul Albă ca Zăpada.