Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Seara zilei Z

Zoom Seara zilei Z

În 1998, după masterat, a venit timpul să-mi fac datoria faţă de Patrie… În acest sens, am fost bătut pe umeri de prieteni, mi s-a făcut cinste, mi s-a procurat o valiză de lemn şi am fost dus cu maşina la o unitate de lîngă Bucureşti.

Lăsat acolo, am intrat imediat în dispozitiv. Aveam de scris cronica pentru Adevărul literar şi artistic; şi îmi luasem cu mine, printre alte cărţi, una de Cosaşu. În ziua Z, m-am pus pe scris; şi-n sea­ra zilei Z, pe transcris. Trebuia să scriu cît mai frumos, pentru a nu deruta filiera.

Filiera era următoarea. Soţia mea, Alina Cristea-Enache, venea în fiecare săptămînă de la Bucureşti şi-mi aducea conserve, iar eu îi ofeream cronica. Se întîlnea cu Doina Cristea, mama mea adoptivă, care lua textul şi îl bătea la maşină, ajutată de Valeriu Cristea, care îl citea. Apoi Doina Cristea se întîlnea cu C. Stănescu, descoperitorul meu şi al atîtora de la Adevărul literar şi artistic, care ducea cronica la redacţie şi o dădea la cules pe computer. Acolo o citea Cristian Tudor Popescu: în coloanele revistei. Şase luni, filiera a funcţionat perfect, astfel că textele unui tînăr care abia debutase au putut apărea într-una dintre cele mai bune reviste culturale româneşti.

Revin la seara zilei Z. De ce să nu fac o buclă autoreferenţială? – m-am întrebat, scriind despre cartea lui Cosaşu, şi am încheiat aşa: „Ar putea fi un bun subiect de nuvelă pentru Radu Cosaşu această «situaţiune» a unui tînăr critic literar care-şi efectuează stagiul militar şi e nevoit să-şi încheie cronica întrucît sergentul Sârbu şi caporalii Ţenţea, Radu şi Lungu dau stingerea…“. Aveam două finaluri; l-am preferat pe acesta.

Finalul le-a plăcut atît de mult colegilor de la Adevărul literar şi artistic încît l-au „decupat“ şi l-au introdus în Adevărul, ziarul mare, la pagina de Cultură. Peste trei zile, dimineaţa, caporalii (băieţi de treabă şi mai tineri decît noi) îşi vedeau, uluiţi, numele în ziar. Caporalul Ţenţea plîngea cu lacrimi de fericire. Mama lui avea să vadă asta.

În 2011, în colecţia pe care o coordonez la Polirom au început să apară Supravieţuirile lui Cosaşu, cu Rămăşiţele mic-burgheze şi Armata mea de cavalerie.

Fiecare cu armata lui, s-ar zice – dacă lucrurile n-ar intra totuşi într-o schemă. Care este schema? Poate n-am fost prea clar: În 1998, după masterat, a venit timpul să-mi fac datoria faţă de Patrie…

Publicat în Cațavencii, nr. 49, 12-18 decembrie 2012

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
Editoriale
bijuterii argint