Săptămîna asta propun să vedem la rubrică un no brainer, o producție de vară pentru creiere în vacanță: Angie Tribeca – Academia de Poliție updatată la actualitate după ideea familiei Carell, Steve și Nancy, creatori și producători executivi, de a lua la mișto toate stereotipurile serialelor polițiste gen CSI sau Law and Order. Acțiunea se învîrte în jurul Rashidei Jones aka detectiva LAPD Angie Tribeca, iar dintre figurile mai cunoscute care apar în cadru merită menționate: Alfred Molina, în rolul unui medic criminalist responsabil cu glume macabre în intervențiile sale episodice de la morgă, și cîinele polițist partener al echipei mai deștept decît colegul său ofițer de culoare, care te duce cu gîndul la un banc cu milițieni din seria BD.
Pentru puștii cinefili care abia acum deschid ochii într-un ecran, mai mic sau mai mare, comparativ cu restul serialelor din peisajul TV 2016, Angie Tribeca poate părea nou și revoluționar, însă tehnica de reducere la absurd a situației și construcția poantelor sînt old news, de pe vremea cînd adolescentul Steve intra în sala de cinema ca să rîdă la History of the World, Airplane! sau Top Secret!. Show-ul își asumă asta pe față, referințele la filme clasice ale genului, care abundă mai ales în primele episoade ale sezonului de debut, baleind între statutul de tribut și cel de plagiat, unele faze fiind de-a dreptul copiate din originale. Avem o comedie stil Leslie Nielsen, cu glume seci, umor de situație și jocuri de cuvinte marca Mel Brooks, o sarabandă de gaguri fizice și personaje caraghioase puse în situații absurde care frizează burlescul Fraților Marx, metafore literale și replici figurative traduse în imagine la propriu, ca în unele dintre primele Woody Allen (Bananas și Take the Money and Run).
Partea proastă e că de la un anumit moment încolo, rulînd aceleași clișee comice, serialul cade în greșeala seriilor pe care le parodiază, devine repetitiv și ușor predictibil, deci plictisitor. Cam asta se întîmplă în sezonul 2 (curent în derulare, difuzat la doar șase luni după primul): se uzează prea mult de poante reciclate în dialoguri ridicole și de un umor fizic exagerat pînă la punctul în care nu mai e deloc amuzant. O combinație de circ prost și desen animat cu oameni.
Angie Tribeca, 2016- , parodie semi(ne)reușită a seriilor polițiste procedurale, creat de Nancy și Steve Carell, difuzat de TBS.
