Șeful la șefi

În schema ierarhică a oricărei organizații există un șef mare și mai mulți șefuți. Toți șefuții tresar cînd intră șeful cel mare în cameră, se gudură pe lîngă el și, dacă au suficient noroc, primesc o mîngîiere tandră pe cap care-i ridică în rîndul celorlalți șefuți pînă la rangul de „Pregătiți-vă limbile, tîrtanilor, eu urmez“. Singura problemă e că schema asta funcționează doar la privat, la stat șefii cei mari nu sînt directorii generali, ci secretarele. Bunăoară, am avut nevoie de niște acte de recuperat de la o instituție și ditamai șeful mi-a zis că nu mă poate ajuta. „Vorbiți cu doamna Rodica, doamna Rodica știe.“ „Dar doamna Rodica e secretara dumneavoastră, nu puteți să vorbiți direct cu ea?“ „Aș putea, dar mai bine nu.“ „De ce?“ „Doamna Rodica e supărată pe mine de cînd cu filtrul de cafea, poveste lungă, mai bine nu intru în detalii. Sănătate și mult noroc…“ „De ce noroc?! De ce o să am nevoie de noroc?!“ Între timp am cunoscut-o pe doamna Rodica și am înțeles perfect urarea, dar și povestea cu filtrul de cafea chiar dacă în continuare nu știu povestea cu filtrul de cafea. E păcat că oamenii ca doamna Rodica aleg să rămînă mereu în umbră și nu aleargă după funcții mai importante, de exemplu cea de negociator-șef cu talibanii. Totuși, poate că nici măcar talibanii nu merită așa ceva.