Șeful ANRE, Dumitru Chiriță, e România în sine. Individul rezumă o epocă, o istorie, pune capac unui dezastru, rezumă o dizgrațioasă decădere. Dumitru Chiriță nu are studii legate de domeniu, câștigă aproape 12.000 de euro pe lună și îl doare fix la carici de ce ar spune oricine. O criză a energiei cum nu s-a văzut în ultimii treizeci de ani, iar șeful ANRE tace. Iohannis pare un monument de bun-simț pe lângă acest Chiriță. Iohannis pare idealul de comunicare pe lângă acest nene, e empatia întruchipată.
Și nu, nu e cum s-a tot speculat, că domnul Chiriță ar fi plecat în concediu – omul a luat racheta, se duce în cosmos, de unde o să facă pipi pe noi cu boltă. Și ce i se întâmplă? Nimic. Omul se comportă de parcă ar avea în spate NATO, China, UE, Rusia, plus UDMR. Nu putem spune că nu am avut monștri sacri ai nesimțirii – să ni-i amintim pe Ciordache, pe Nicolicea, pe proaspăt dedigitalizatul Florică Roman –, dar ca acest băiat nu a existat, iar ca să-l întreacă cineva, chiar nu îmi pot imagina ce ar putea să facă.