Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Selfxit

Zoom Selfxit

Se pare că în ultimele mii de ani ne-am cam luat cu treabă și am uitat de ceva important. Am uitat de noi. Sclavi sau liberți, patricieni hedoniști sau conducători nemiloși, am construit totul în jurul unor idei greșite.

Sătucuri mici, înconjurate de un gard din nuiele, orașe-stat mai apoi, republici, monarhii, națiuni puternice și înarmate nuclear sau stând cu fundul pe câmpuri petroliere. Religii, dumnezei și diferențe inexistente, conflicte reale sau imaginare. Războaie reci sau fierbinți. Molime, boli, suferințe. Explozii, autodetonări, sinucideri în masă. Sânge. Mult, foarte mult, nejustificat de mult sânge.

Crize financiare, crahuri, falimente, mizerie, foamete, lăcomie, bancheri, băieți deștepți, carieriști, multinaționale, scopuri înalte.

Și curbe de sacrificiu. Generații de sacrificiu. Nu-i nici o diferență între a te arunca în sulițele lui Zamolxes, a fi înecată pentru a dovedi că nu ești vrăjitoare, a fi ars pe rug, fie și în efigie, sau a fi aruncat pe mâna creditorilor, ca individ sau ca națiune.

Dar noi, în toată povestea asta, noi unde suntem?

Soldați credincioși atunci când ne-o cere țara, contribuabili tăcuți zi de zi, robi ai unor nevoi meschine care, ce să vezi, nu sunt chiar ale noastre, suntem nicăieri și, totuși, prea peste tot.

Fără supușenia noastră complice, fără acceptarea benevolă a unei nimicnicii ce nu ne aparține, ei (who the fuck sunt ei?) n-ar exista. Dar există.

Pentru că tăcem, pentru că înghițim, pentru că ne-am abandonat neputinței induse.

Nae Ionescu spunea că exemplele au fost lăsate de Dumnezeu pe pământ pentru ca ideile să fie percepute senzorial și de proști. Nu vreau să jignesc pe nimeni, dar, de exemplu, Hexipharma, Lactate Brădet, Bechtel, Microsoft și toate jafurile dureroase și răsunătoare ale tranziției românești n-ar fi existat dacă nouă ne-ar fi păsat de noi

Cosmin Vaman, un autor al valului ce sper că vine din spate, spune că vom fi liberi doar uniți. Se poate. Dar, ca să avem ce uni, trebuie să fim, mai întâi, liberi la nivel individual. Când vă eliberați, ne vedem în stradă.




5 comentarii

  1. #1

    Ai dreptate, dar ce vina avem ca ne-au fost infipte in ADN gena avaritiei si cea a lacomiei? Suntem singurele vietuitoare care tind mereu sa detina mult mai mult decat consuma sau au nevoie pentru confortul propriu…

  2. #2

    true, true… 🙁

  3. #3

    ,,Când vă eliberați, ne vedem în stradă.”
    Si daca insilor le place sa fie calariti? Ce faceti? Asteptati in continuare in strada pe bordurile lui Videanu? Sau daca majoritatea muritorilor de pe aceste meleaguri nu au forta necesara ca sa lupte pentru a se elibera? (unii emigrand in cautarea unor stapani mai de Doamne-Ajuta iar alti acceptand conditia mizerabila de supusi acasa la ei). Eu zic ca nu prea mai merge chestia asta cu negativismul. GATA, cam toata lumea a aflat ca majoritatea muritorilor de pe aceste melaguri sunt praf si n-au nici o sansa. Cred ca ar cam trebui sa vina vremea ca sa fie aduse in prim plan si lucruri pozitive pentru a readuce speranta celor slabi ca NUMAI luptand pentru o zi mai buna pot sa o faca sa devina mai buna. Negativismul a dezbinat si a lasat cale libera haosului sub care se construieste in liniste lumea de maine. Asa ca, zic eu, toti cei care va credeti eliberati (putini sau foarte putini) puneti umarul ca sa-i eliberati si pe cei din jurul vostru. Si, cu rabdare, in 10-15 ani, poate, poate o sa apara si rezultatele. Important este ca sa eliberam macar 50-60% din muritorii de pe aceste melaguri … ca pe ceilalti ii tragem dupa noi apoi si se vor elibera unul cate unul pe parcurs vazand ca se poate.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
Ultimele articole
Editoriale
  • Balada trapezistei de la Capșa

    21 iunie 2022

    Ședeam la Capșa cu Emil Brumaru, cînd chelneru-a venit să ne anunțe că în parcare ne așteaptă carul doldora de păioase și grăunțe. Era talentul nostru de rezervă și nu […]

  • Tiriplici și alte animale fantastice

    21 iunie 2022

    Marcel Ciolacu este viitorul premier al României. Conform protocolului actualei coaliții de guvernare și conform viselor sale destul de umede. Florin Cîțu este fostul premier al României. Între ei stă […]

  • Cursa dezarmărilor

    20 iunie 2022

    A trebuit să deschidă gura Macron ca să se facă într-un tîrziu auzită realitatea: războiul e la granițele României. N-ai zice că a băgat cineva de seamă, dacă judeci după […]

  • Soluția lui Dracula pentru încetarea războiului din Ucraina

    14 iunie 2022

    Deși știam că încă n-are sediu în țara noastră, totuși l-am momit să nu mai plece vara în concediu, ci să rămînă încuiat în mit. ,,Stimați amici, eu chiar pentru […]

  • Așteptând inevitabilul

    14 iunie 2022

    Este greu de spus dacă în Guvernul României este măcar o singură persoană interesată de aspectele economice ale crizei care, deși a început de luni bune, ne este prezentată drept […]

  • Iscusita lașitate

    13 iunie 2022

    Partea europeană a Occidentului bogat ține în continuare cu rușii. Sigur, există un discurs oficial care tună și fulgeră împotriva invaziei, dar nemții, olandezii, italienii și austriecii îi dau lui […]