Anul începe cu o știre foarte “sweet”: la University of California in San Francisco și la Institutul Gladstone, cercetătorii au reușit să transforme celule umane de piele în celule pancreatice. Care secretă insulină ca răspuns la modificarea nivelului de zahăr din sînge și care, transplantate la șoareci, i-au ajutat să nu facă diabet. Gîndiți-vă, acum, că diabetul și afecțiunile asociate reprezintă unul dintre cele mai serioase flageluri ale lumii moderne. Vă dați seama ce pas uriaș tocmai a fost făcut?
O tehnologie similară a fost deja folosită de către cercetători pentru a produce celule specifice inimii, creierului și ficatului. Adică foarte curînd, Omul de Tinichea și Leul din Vrăjitorul din Oz ar face rost de inimă și creier. Pentru ficat știți deja la cine mă gîndesc.
Astronauții au făcut-o deja, dar e tot mai aproape timpul în care oamenii obișnuiți vor ajunge să se pișe pe ei. Da, cercetătorii (britanici, desigur) au creat un divais similar ciorapilor, în care urina este pusă în mișcare într-un circuit de 24 de celule energetice microbiale. Celulele microbiale conțin bacterii care selectează nutrienții din urină și generează, la schimb, electricitate. Deocamdată, energia produsă folosind cantitatea de urină dintr-o vezică tipică a fost suficientă pentru transmiterea wireless a unui mesaj la fiecare două minute, dar cred că vă dați seama ce se poate face dacă mărim cantitatea, nu? Ideea e simplă și se inspiră din sistemul circulator al peștilor, în care simpla contracție a inimii pompează sîngele în vasele de sînge. Aici, contracția este înlocuită de apăsarea periodică a călcîielor. E drept, invenția cercetătorilor britanici nu răspunde încă întrebării “Dar cum ajunge urina în șosete?”, însă sînt sigur că vor găsi o cale. Nu de alta, da’ laboratorul în cauză a ocupat deja nișa urinei-ca-sursă-de-energie, celulele energetice microbiale inventate de ei deja au alimentat un telefon mobil și o “inimă” robotică printată 3D. Celulele erau alimentate tot cu “donații lichide”, cum drăguț se exprimă ei. Eu v-am mai zis-o, dar nu m-ați crezut: viitorul e aici, iar formele pe care le ia nu sînt neapărat plăcute.
Încă un început bun al anului: NASA tocmai a dat zece milioane de dolari companiei de rachete Ad Astra, pentru a continua dezvoltarea unei rachete inovatoare, Racheta cu Plasmă Magnetică cu Impuls Variabil (VASIMR), care ar putea duce o navă pe Marte în 39 de zile! Ca să înțelegeți mai bine cît de uriașă este tehnologia asta, gîndiți-vă că, în loc de patru ani, tipul din Marțianul ar fi fost salvat în două-trei luni. Adio poveste, nema film, iar toate glumele despre costul salvărilor lui Matt Damon, începînd cu Saving Private Ryan, n-ar mai fi fost făcute. Și, mai ales, s-ar fi dus naibii replica aia genială, “I’m gonna have to science the shit out of this!”.
