Mediatizarea mascaradelor în care s-au transformat concursurile de promovare a cadrelor didactice de la Universitatea de Medicină și Farmacie din Timișoara a produs ceva palpitații mafiei din interiorul instituției respective, dar nu s-a înregistrat nici un infarct. Poate că nașii au pierdut o bătălie, cea de la Obstetrică-Ginecologie, dar, dacă autoritățile competente nu-și vor face apariția, nu vor avea nici o emoție în a cîștiga războiul.
Semnele sunt clare:
la concursul de la Obstetrică-Ginecologie, șefa comisiei de concurs care a organizat execuția publică a candidaților indezirabili, Alexandra Enache, a găsit, în urma unui brainstorming de urgență, o formulă de îmbrobodit proștii. Și anume, și-a recunoscut vina de a fi organizat defectuos tragerea la sorți a tematicii de concurs, în sensul că procedura respectivă n-a fost efectuată în prezența întregii comisii, ci doar în prezența ei, a șefului comisiei. Adică praf în ochi, un fleac în comparație cu abuzurile fără precedent pe care le-a pus la cale: suspendarea concursului pentru postul de profesor vreme de 45 de minute, interval în care a trimis-o acasă pe candidata Elena Bernad ca să aducă tomurile pe care le-a scris, cerință neprevăzută de regulament; descalificarea tuturor contracandidaților “favoritului juriului”, Laurențiu Pirtea, la concursul pentru postul de conferențiar, pe motive de erori în alcătuirea dosarelor, etapă care trecuse de mult; acuzarea unei candidate că a încercat să păcălească onorata comisie prin prezentarea unui dosar din care lipseau peste două sute de pagini, în condițiile în care respectiva candidată deținea o copie a documentației predată departamentului juridic și o recipisă care confirma că dosarul era complet. În paranteză fie spus, între timp, păpușarii din UMFT au scos din joben cele 232 de pagini lipsă, un număr de prestidigitație demn de Românii au talent… Dar Alexandra Enache nu-și impută absolut nimic din aceste abuzuri halucinante, tot ce își “reproșează” este un benign viciu de procedură care, nu-i așa, se întîmplă și la case mai mari.
Dacă, la Obstetrică-Ginecologie,
mafia a dat un pas înapoi, la Facultatea de Farmacie ea se ține tare pe poziție, cu concursul stupefiant al Senatului UMFT, care a spălat-o, ca la “Nufărul”, pe impostoarea de la disciplina Tehnologie Farmaceutică, Lavinia Vlaia, devenită conferențiar universitar cu un proiect de cercetare inventat! Contracandidata acesteia, Lenuța Șuta, și-a răcit gura de pomană semnalînd tuturor “comițiilor” falsul grosolan din dosarul respectivei – printre altele, și șefă de departament și preaiubită soție a prodecanului Facultății de Farmacie, Vicențiu Vlaia –, explicația care i s-a dat fiind că, atîta vreme cît n-a existat un viciu de procedură în desfășurarea “concursului”, contestațiile dumneaei nu pot face obiectul analizei pertinente a Senatului, ci, eventual, a instanțelor de judecată. E același stil arogant tipic pentru instituțiile statului: nu-ți convine, dă-ne în judecată… N-a fost viciu de procedură, stimabililor?! Păi, comiterea unui fals de toată frumusețea de către impostoarea Lavinia Vlaia ce altceva ar putea fi? Tăcerea asurzitoare a conducerii Facultății de Farmacie și a rectorului UMFT, Marius Raica, pe măsură ce Lenuța Șuta depunea contestație după contestație, cum poate fi catalogată, în condițiile în care regulamentul le impunea acestora să răspundă sesizărilor? Iată și cireașa de pe tortul abuzurilor: Consiliul de Administrație al UMFT a hotărît că, pentru a lua o decizie cu privire la validarea sau invalidarea participării la concurs a Laviniei Vlaia, are neapărată nevoie de punctul de vedere al prorectorului științific Petru Matusz cu privire la proiectul a cărui existență a fost contestată de Lenuța Șuta. Acel punct de vedere a ajuns la Senat, profesorul Matusz precizînd că proiectul Laviniei Vlaia nu există în documentația deținută de universitate, așadar urmarea logică ar fi fost ca senatorii să ia decizia descalificării impostoarei sau să anuleze concursul. Nici vorbă, Senatul a luat, absolut șocant, decizia inversă, legitimînd astfel frauda vizibilă și din avion!
Probabil, printre cadrele didactice
care populează forul respectiv se află și mulți senatori care au schelete în dulap și sînt, astfel, șantajabili, altfel nu se explică aberanta decizie. După cum nu se explică nici de ce Senatul UMFT nu s-a autosesizat, pînă în acest moment, în cazul imposturii “profesorului” Dorin Grigoraș, ginecolog de succes, care a concurat, anul trecut, de unul singur cu trei proiecte de cercetare neeligibile, la unul dintre ele susținînd, în plus, cu un tupeu de zile mari, că a fost director, deși fusese doar membru. De fapt, avem o explicație: nici ăla n-a fost viciu de procedură, nu-i așa?