Caţavencii

Ser Quijote și morile de vînt din Westeros

Cînd Ser Arlan of Pennytree moare, într-una din lungile lor peregrinări călare, tînărului scutier de serviciu Dunk îi rămîn moștenire de la maestrul său de lupte și călătorii aiurea doar trei cai și o sabie. Mantia din pînză de sac pe care o poartă era deja a lui – n-a fost nevoie, deci, să-l îngroape dezbrăcat. Puținul lăsat în urmă de răposatul aventurier se adaugă la singura avere, educația primită, printre scatoalce, de la bătrînul său tutore. Și cum nici măcar un nume n-are, orfanul de stăpîn se avansează, cu de la sine putere, de la servitor la cavaler, botezîndu-se Ser Duncan cel Înalt.

După popasul la un han de marginea drumului, Înălțimea Sa se procopsește cu un scutier pe măsură: Egg, băiatul chel, cu țeasta ca un ou, o ordonanță care se ține după el ca să-i hrănească bidiviii, să-i țină scutul sau să tragă cu praștia în eventualii dușmani. Și să-i mai sugereze una-alta, fiindcă proaspătul autoridicat în rang nu prea știe ce să facă cu viața lui, acum că jupînul nu mai e ca să-i poruncească pe unde să meargă și cînd să se oprească. Nu c-ar fi fost ceva și de capul lui: mentorul lui Dunk era doar un fluieră-vînt, un vagabond fără familie sau prieteni, bețivan și afemeiat, care-a trăit de pe-o zi pe alta și s-a remarcat mai mult în lupta cu cănile de cidru în plus și cu muierile în fîn, decît prin mari fapte de arme.

Odată ajuns în cel mai apropiat oraș, Ser Duncan se preumblă nesigur de la bîlci la cortul seniorului ținutului și de la teatrul de marionete la petrecerea cu dans. Singurul plan de viitor al sărăntocului idealist cu blazon împrumutat e să-și amaneteze un cal, ca să se echipeze cu zale, armură și coif, și să se înscrie la un turnir, cu speranța că, odată ce-l va cîștiga, va fi primit în simbrie la Casa Dragonilor Targaryen.

Cine se uită la A Knight of the Seven Kingdoms așteptînd un alt Game of Thrones sau House of the Dragon va avea o mare surpriză. Chiar din start, din momentul în care încep să se audă cunoscutele acorduri triumfale ale genericului și eroul se pune pe vine, după un copac, scremîndu-se să dea afară cina din ajun. Da, sîntem din nou în Westeros, dar de data asta nu în sălile de consiliu ale intrigilor politice, ci în noroaiele mahalalei, urmărind un năuc singuratic și ciudat care, cînd nu vorbește cu caii săi, umblă stînjenit de colo-colo prin cetate, printre tîrgoveți și străjeri deranjați la stomac că nu s-a inventat încă o budă cumsecade.

A Knight of the Seven Kingdoms pare o farsă, o privire autoironică spre universul celor șapte regate ale dragonilor, o glumă de serial în care se nimerește să fie prin preajmă și eroul nostru cel popular, cutreierînd abulic prin peisaj. Culmea ridicolului se atinge cînd, la beție, în loc să se ia la bătaie, ca orice războinici respectabili, fioroșii cavaleri se iau unul pe altul la dans.

A Knight of the Seven Kingdoms, 2026-, fantezie medievală semicomică, creat de George R.R. Martin și Ira Parker, șase episoade de 33-42 de minute, difuzat de HBO, disponibil și pe HBO Max.

Exit mobile version