Tot în PDL a rămas. Ca să ne vorbească despre puterea ce le-a luat minţile. Despre greşelile lui Ponta. Despre Houellebecq şi Master Chef.
Eugen Istodor: De ce aţi greşit politic?
Sever Voinescu: Pentru că greşeala e în toate cele omeneşti. Puterea ia minţile şi puţini, foarte puţini, rezistă. În orice caz, politicienii români postdecembrişti care au un bilanţ pozitiv după ce au exercitat puterea (adică cele bune sînt mai grele decît cele rele) sînt foarte puţini. Doi sau trei.
E.I.: Nu vă mai bagă nimeni în seamă. Ce dracu’ mai faceţi voi, pedeliştii? Sevraj?
S.V.: Asta e, mai degrabă, o dorinţă a caţavencilor decît o realitate. Aşa aţi vrea voi să se întîmple. Dar nu va trece mult şi ne veţi prefera din nou, aşa cum o făceaţi acum cîţiva ani. Sînteţi prea deştepţi şi vă plac prea mult cărţile ca să staţi multă vreme lîngă Ponta şi ciracii lui. Iar metehnele care v-au supărat la noi se vor duce curînd. Aşa cum şi metehnele voastre, vrînd-nevrînd, s-au dus şi se vor mai duce. Văd cum, undeva la orizont, ne vom regăsi şi noi şi voi, mai buni decît sîntem acuma.
E.I.: TVR blocat. Tismăneanu zboară! Vi se pregăteşte un Patapievici la tavă. Vă termină Ponta. Ce bine! Ce bine?
S.V.: Ponta se termină pe el însuşi. Repede. Mai repede decît credeam. Altfel, nici Vladimir, nici Horia nu au nimic în comun cu PDL. Dar Ponta, în logica lui de luptă de clasă, crede că da. Aşa se întîmplă dacă ajungi prim-ministru cu un bagaj cultural precar. Ţi se pare că politica este un fel de meci de box thailandez pe echipe, cu sînge pe pereţi şi moace tumefiate. Nu ştiu dacă există box thailandez pe echipe, dar Ponta şi mulţi alţii de la ei, dar şi de la noi, văd politica exact aşa. […] Politicienii devin tot mai brutali în timp ce societatea devine tot mai sofisticată. Politicienii devin tot mai buni în manipularea urii, în vreme ce lumea e obosită şi caută, debusolată, pacea şi bunătatea. E cea mai pernicioasă tendinţă din politica noastră. Partidele nu selectează politicieni, ci bătăuşi politici. În plus, creşte dominaţia banilor asupra ideilor – o altă mare iluzie care îi va prăji pe mulţi politicieni din prima linie de azi. Specia asta de politicieni, pe care Ponta o ilustrează cel mai bine, va dispărea curînd. Ponta e ultimul dinozaur al politicii obraznice, cu bîta. Şi ce dacă e tînăr? Şi ultimul dinozaur a fost tînăr la un moment dat.
E.I.: De ce-s aşa tîmpiţi useliştii?
S.V.: Nu sînt tîmpiţi. Fac şi ei greşeli, aşa cum facem şi noi. Problema lor, ca şi a noastră, este că lipseşte antrenamentul cultural al celor destinaţi să exercite puterea. Prin urmare, nu pot evita capcanele puterii. Şi greşesc, greşesc, greşesc…
E.I.: Altfel, ce mai citeşti bun?
S.V.: De vreo doi ani simt mai degrabă nevoia să recitesc decît să citesc ceva nou – apucătură de lector îmbătrînit. Zilele astea recitesc din romanele lui Houellebecq. Îl aştept la Bucureşti cum aşteaptă un puşti formaţia rock de care e îndrăgostit în oraşul său. Am descoperit întîmplător ce experienţă livrescă fabuloasă iese dacă citeşti simultan pagini din Houellebecq şi din Yourcenar. Acum amestec de Particule elementare cu Piatra filosofală. O nebunie! Oricum, astea sînt vremuri pentru ficţiune. Să ficţionăm, aşadar!
E.I.: Ce mai mănînci delicios?
S.V.: Mă uit la emisiunea Master Chef de la PRO TV cu mare şi ciudată plăcere.