Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Sezon regulat, sezon regional

Zoom Sezon regulat, sezon regional

În acest context intern atît de complicat, cînd se dau mari bătălii pentru accederea în play-off, frați români, ne-am gîndit să mai detensionăm atmosfera. Vom discuta despre regionalizare.

Sepsi Sf. Gheorghe, Astra, Viitorul, Botoșanii, Iașii, teoretic, rămîn în cărți. Deci, cum ar veni, Ținutul Secuiesc, Dobrogea, Moldova, Ardealul și Țara Românească mai au două etape de bătaie parte-n parte. Dinamo e out, play-out. Mai rămîn de împărțit, vorba bunicilor, trei paie la cinci măgari. Ceea ce va urma e previzibil. Alea trei calificate în play-off nu vor avea nici o șansă în lupta pentru titlu – se poartă, clar, între CFR, FCSB și U. Craiova. Iar alte trei, odată ajunse în play-out, vor retrograda doar dacă vor vrea – Chiajna, Voluntarii sau Călărașii au recomandări mai serioase. Dar asta e altă discuție, am mai tot purtat-o… Revenim la tema lansată, la regionalizare. Războiul de Două Săptămîni, războiul ultimelor două etape din sezonul regulat/regular (nici nu mai știi cum mă-sa să-i zici) va stîrni desigur tot felul de orgolii locale, mai mult sau mai puțin justificate. Deja s-au întărîtat. Eugen Neagoe, priceputul antrenor oltean din Secuime, sugerează că ar exista niște interese dirijate împotriva lu’ Sepsi. În oglindă aproape, patrioții de la Gaz Metan Mediaș (antrenați de seriosul ardelean get-beget Edi Iordănescu) au venit cu altă găselniță: de ce, tocmai în meciul cu Sepsi, a fost desemnat arbitrul român cu ecuson FIFA István Kovács?

Ar fi niște declarații de înțeles (“vor să pună presiune”), dacă n-ar stîrni și patimile unor smintiți din (și de pe lîngă) tribune. Dacă stai un pic să te gîndești, realizezi că regiunile fotbalistice n-au de fapt nici o răfuială între ele. N-au nimic de împărțit – doar orgoliul, onoarea și gloria.

Istoria poate confirma. Fotbalul românesc modern, prezent la primele trei campionate mondiale, s-a născut în Transilvania, cu Nicolae Kovacs, Bodola, Dobay sau Baratki. În același timp, atît de blamatul sud a dat niște genii care au marcat (în) ultima jumătate de veac. Dobrin, Balaci și Hagi, zicem noi, nu s-au născut la Cluj. Niște moldoveni de pe la Galați au întregit unitatea fotbalistă cu aportul lor de mingicăreală, pus la temelia națiunii – Orac și Majearu, să nu-i uităm. Și, chiar dacă-s vremuri de dat uitării, merită reținute în memorie și dulcile episoade din apusa epocă a Cooperativei. Cei mai tineri nu știu. Atunci nu erau atît de multe orgolii regionale. Atît de prosperul, cinstitul și occidentalul Ardeal coopera de minune cu atît de săraca, leneșa și înapoiata Moldovă. Sub oblăduirea Nea Miticilor de la București, tehnocrații cooperatiști construiau autostrada ce lega provinciile istorice. Circulau punctele tur-retur de la Bistrița la Piatra Neamț și de la Bacău la Brașov, și în sens invers, și încrucișat, tăticule, cu o viteză și cu o promptitudine demne de o cauză mai bună. Alt argument al unității, iată!

Deci, decît pentru orgolii locale să ne certăm, mai bine fotbal vesel să jucăm! Trăiască Liga 1 națională, suverană și dependentă de contractul cu televiziunile, unitară și divizibilă în play-off / play-out! Hai România!

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Cinci ani de singurătate

    12 noiembrie 2019

    “Politicienii sînt ca scutecele. Trebuie schimbați des și din același motiv.” Vechiul aforism, atribuit lui Mark Twain, n-are trecere la români. Președintele României se schimbă doar o dată la zece […]

  • Barna, puntea suspinelor

    12 noiembrie 2019

    USR, alături de PLUS, părea să se poată transforma într-un partid important. Nu atât de important încât să conducă, prea curând, singur, dar suficient de important încât să înceapă să […]

  • Cum am ratat eu scaunul cu patru picioare de la Cotroceni

    5 noiembrie 2019

    După ce ani de zile și-a înmuiat batistuţa de la piept într-o esență de patchouli extrasă din brînza neaoșă de burduf, naţionalistul de operetă Rareș Bogdan și-a imaginat că țara […]

  • Președintele pe care l-am pierdut

    5 noiembrie 2019

    Așa sînt mereu zilele dinainte: însorite și nepăsătoare. Nimic nu arată că ne confruntăm cu involuția speciei prezidențiale și cu abisul celor cinci ani care vin gata irosiți. Să ni-l […]

  • O șansă istorică

    5 noiembrie 2019

    A fost nevoie de 30 de ani pentru ca Ludovic Orban să primească și el o șansă reală în politica mare. Chiar dacă, de-a lungul vremii, șanse a mai avut, […]