* Hău-hău-hău! V-a venit Moşul? V-a venit ca o mănuşă? Aţi găsit, sub brad, ce aţi dorit, sau doar ace uscate, căzute de pe crenguţe? Asta e perioada în care mulţi bărbaţi ai patriei se trezesc (vorba vine!) cu un gust ciudat în gură şi cu o senzaţie (ciudată, dar binecunoscută) în cap, plus convingerea că Moş Crăciun a fost cel care le-a dat de băut, cu o noapte în urmă, pînă s-au făcut varză. Eventual, că tot el a fost cel care v-a cerut banii din portofel, că n-avea cu ce să-şi cumpere bilet de întoarcere în Laponia. În sensul ăsta, Adevărul vine bine cu textul "Cum scapi de mahmureală? Cu zeamă de varză, murături şi iar băutură!".
Şi Gândul vibrează cam pe aceeaşi frecvenţă: "Cinci paşi esenţiali pentru a combate mahmureala", dar mi se pare cam pretenţios titlul, fiindcă există anumite mahmureli la care număratul pînă la cinci poate deveni o misiune imposibilă (mai multe despre mahmureală, în Almanahul Beţiei!), iar bărbatul pus, involuntar, în faţa unei asemenea situaţii, nu-şi mai aduce aminte că are cîte cinci degete la fiecare mînă, ci, maximum, că are două mîini. Un singur sfat ar fi fost mai mult decît suficient, fiindcă respectivul sigur ştie că are 1 (un!) cap, care îl doare.
Una peste alta, toate listele cu sfaturi împotriva mahmurelii ar trebui, logic, să se adreseze nu celor direct implicaţi în problemă, ci soţiilor (prietenelor, rudelor etc.) lor. Şi nu sînt multe sfaturi şi nu este greu să le puneţi în aplicare, doamnelor şi domnişoarelor:
1) Un bărbat mahmur e ca un bărbat bolnav: are nevoie de cît mai multă linişte! Aşa cum, dacă are gripă, nu-l bateţi la cap, dimineaţa, "Pe unde mi-ai umblat, porcule, de te-ai ales cu virusul ăsta?", n-are rost să-l tocaţi la cap, dimineaţa (îl doare, sărăcuţul, mai rău ca la gripă!), "De ce le-ai amestecat, porcule, de te-ai făcut în halul ăsta?".
2) Prin urmare, lăsaţi-l, nu-i aprindeţi lumina în ochi şi, mai ales, şşşş! Nu strigaţi! Nu vorbiţi! Cu fiecare silabă veţi rupe încă o verigă din lanţul de iubire care vă ţine alături. Dacă vreţi să vă divinizeze, ulterior, şi dacă aveţi un lighean din plastic, puneţi-i-l la capul patului (dacă a apucat să ajungă la pat). Îmi amintesc că, prin 1985, la un Revelion (la casa bătrînească a bunicilor unui coleg de liceu), un alt coleg de liceu a binevoit să adoarmă în cuşca dogului, un animal mare şi rău. Din fericire, cîinele avea, în faţa cuştii, un lighean în care i se punea mîncarea…
3) Un bărbat mahmur e ca un concentrat de senzaţii neplăcute: prin urmare, trebuie dizolvat în apă, multă apă… Aduceţi-i! Cu apa aia să ia şi un paracetamol, o aspirină, o cianură, o stricnină, o şoricioaică – orice de curmat suferinţele. Va va rămîne recunoscător cît va trăi, mai ales în cazul otrăvurilor.
De la caz la caz, se mai poate adapta, se mai poate lua la pilă. Pînă la Revelion aveţi, oricum, cîteva zile de antrenament!