Și bogații plîng

Margaret, o domniță americană, între două vîrste, a doua și a treia, dar încă sexy, măritată cu un asiatic posesor de fotoliu în board-ul unui consiliu de administrație de multinațională, a renunțat la cariera profesională ca să fie casnică de lux în Hong Kong. Casnică e un fel de-a spune, pentru că, de fapt, cei doi copii de școală primară și preșcolarul hiperactiv sînt crescuți de o guvernantă locală, ea fiind ocupată toată ziua. Cu organizarea de petreceri și ședințe de bîrfă cu prietenele sale, mutate și ele aici cu job-ul (soților top manager-i). Cu toate acestea, Margaret nu-și poate stăpîni iritarea că mezinul Gus e atașat mai mult de bona cantoneză cu care stă aproape tot timpul, un fel de bunică blajină care-i face toate poftele.

Dar, brusc, viața familiei se schimbă, fără cel mic. În convalescența crizei de după pierderea unui copil, obsedată de faptul că nu l-a dorit în timpul sarcinii, în relații încordate cu socrii exasperați de comportamentul ei și neînțeleasă complet de partener, mama încă neconsolată reacționează violent la reîntîlnirea cu tînăra coreeană, babysitter de ocazie, aparent responsabilă involuntar de dispariția lui Gus.

Pînă acum, în primele patru episoade difuzate la zi, povestea din Expats curge tulbure în matca aurită a vieților privilegiate confluente spre aceeași vărsare. În lumea răsfățaților soartei din upper-middle-class-ul hongkonghez, niște bogătani plictisiți în haine de firmă, înconjurați de servitori, care-și plimbă cinismul și goliciunea sufletească în limuzine cu șoferi personali, pe iahturi și în restaurante scumpe, făcînd fițe și figuri cu chelnerii și menajerele, aproape nimeni nu muncește, toți trăiesc ca niște rentieri. Dincolo de fațada intens fardată și parfumată a privilegiilor, însă, se simt mizerabil. Au îndoieli și contradicții pe teme existențiale ca singurătatea, inutilitatea, instinctele materne, se opresc des să-și analizeze nefericirea. Au prea mult timp să se gîndească la un sens al vieții, ca să-l mai și găsească.

Enigmă minoră, descifrată lent, fără prea multe explicații, Expats e mai puțin despre ce s-a întîmplat cu puștiul ăla, dacă a dispărut sau a murit, și mai mult despre dilemele morale ale celor culpabili de un accident sau o decizie proastă, despre efectele secundare ale unor evenimente tragice provocate de un singur moment de neatenție, oboseală, necugetare, neglijență. Și despre cine-i de vină pentru asta. Mama blazată și fără rost? Tînăra săracă și frustrată, care se învîrte în cercurile lor, disperată să le trăiască viața? Societatea, care dictează direcțiile admisibile, cum trebuie să fii și ce trebuie să faci ca să fii acceptat? Ca de obicei, răspunsul corect cuprinde toate variantele.

P.S. Nicole Kidman e daună totală (și) în miniserialul ăsta. S-a făcut producătoare executivă, ca să se poată băga cu mîna ei în distribuție, direct în rolul principal. Deși, cu operațiile alea estetice la care chirurgul i-a întins pielea facială ca pe o tobă și a pompat tot Botoxul din stoc, singurul rol pe care îl mai poate juca cît de cît credibil e cel de mască Joker pentru Halloween.

Expats, 2024-?, dramă cu oameni bogați și deprimați, adaptat de Lulu Wang după romanul The Expatriates de Janice Y.K. Lee, șase episoade de 53-61 de minute, difuzat de Amazon Prime Video.