Liberalii s-au luptat puțin cu propria lașitate, dar au fost învinși. Din toată înfoierea lor contra Ciumei Roșii au mai rămas doar ăăă-urile lui Ciucă și schelălăitul comic al lui Rareș Bogdan. Ca un bivol conștient de gabaritul său, PSD își vede de drum cu nepăsare, în timp ce urmașii lui Brătianu dau din coadă pe lîngă el, cu aerul că-l latră.
PNL și-a pierdut vocația de dreapta, iar demnitatea i-a fost reținută la poartă la Cotroceni, odată cu buletinul și cu libertatea. Tot ce speră acum partidul lui Ciucă e ca Marcel Ciolacu să-i arate un strop de milă după discuția cu Iohannis.
După rotativă, Ministerul Transporturilor rămîne la PSD, cu tot cu Grindeanu la conducere, pentru că e un minister electoral, programat să taie panglici de autostradă în 2024. Mai ales că Dorinel Umbrărescu, asfaltatorul monopolist, s-a angajat solemn în fața activului de partid din Kiseleff să înceapă toate tronsoanele de autostradă din Moldova, de unde visează Ciolacu să smulgă surplusul de voturi pentru prezidențiale.
Chiar dacă liberalii au sperat o clipă că pot obține în schimb Agricultura, acest minister rămîne tot la PSD, din aceleași motive electorale. Ai Agricultura, poți vorbi despre irigații, despre produse românești, despre tomata strămoșească și purcelul dacic. Emoția pe care comunismul a sădit-o în pateu, voievozi și aprozar se poate converti în vot patriotic dacă ai la dispoziție artileria agrară și poți promite cu ea paradisul alimentar neaoș.
PSD o să cedeze Finanțele, de care oricum nu are nevoie, fiindcă ministrul execută ordinele premierului, iar premierul e deja la PSD. Apoi, o să cedeze, așa cum zice protocolul, și Secretariatul General al Guvernului. De ce? Păi, fiindcă va înființa un post de vicepremier care va prelua, prin voința premierului, atribuțiile secretarului general. PNL va primi o carcasă goală și atît.
Va păstra, în schimb, Justiția, de care PSD nu dorește să se atingă, mai ales că tîrăște după ea probleme și produce nemulțumiri la Bruxelles. Nicolae Ciucă încă oscilează între funcția de președinte al Senatului (care i-ar diminua masiv din putere și i-ar împuțina pîrghiile în partid) și cea de vicepremier (mai aproape de bani, dar subordonat ierarhic lui Marcel Ciolacu). Simte că partidul încearcă să-i organizeze un congres de lichidare, dar știe că există multă șovăială în rîndul uzurpatorilor.
Banii europeni rămîn la liberalul Boloș, pe care Ciolacu aproape că l-a botezat în rit pesedist, iar Apărarea rămîne la PSD din cauze bugetar-electorale. Practic, rotativa transformă PNL într-un partid remorcă în care PSD își îngrămădește problemele și demagogia.
Singura speranță liberală vine de la Bolojan. În ciuda aparentului dezinteres pentru jocul mare de la București, Bolojan și-a pregătit un plan ambițios de preluare a inițiativei, a partidului și a candidaturii la președinție. Planul e, deocamdată, la Oradea, stă ascuns într-un sertar încuiat și iese afară doar sub formă șușotită, la întîlnirile cu aripa disidentă. Conspiratorii țes lovituri și revoluții, dar, în același timp, sug din mierea bugetului, fac combinații cu dușmanii pesediști și visează la o guvernare de zece ani în coaliție.
Ar fi trebuit să citez tot articolul. Mă limitez doar la:
„Ai Agricultura, poți vorbi despre irigații, despre produse românești, despre tomata strămoșească și purcelul dacic. Emoția pe care comunismul a sădit-o în pateu, voievozi și aprozar se poate converti în vot patriotic dacă ai la dispoziție artileria agrară și poți promite cu ea paradisul alimentar neaoș.”
Dl. Bușcu (v-am identificat după style), și…?