Spre deosebire de Securitatea comunistă, în care-și are sănătoasele origini, SRI a fost fidel mai mult sieși decît șefilor vremelnici, angajaților, oricît de meritorii, controlorilor civili și, în final, democrației. La sfîrșitul zilei de lucru, atunci cînd se trage linie și începe pregătirea unei noi zile de luptă cu dușmanii țării, instituția trebuie să fie solidă, bine înfiptă pe picioarele ei, cu imaginea unui viitor cît mai lung și prosper în față. Măcar asta au învățat și cei tineri, intrați în SRI după 1990, din greșelile înaintașilor, povestite cu nostalgie în fața șemineelor din sediile conspirative: dacă instituția e bine, în siguranță, atunci și cei mai mulți angajați sau foști angajați sînt în siguranță. Dacă instituția e șubredă și nesigură, nici măcar un slujitor devotat nu se poate baza pe ea.
Așa că, de fiecare dată cînd scandalurile interne nu mai pot fi ascunse, de fiecare dată cînd unul de-al lor o face prea groasă ca să mai poată fi strecurată între două foi, fără să se vadă, înțelepții aleg un candidat la voluntariat, căruia îi arată sulițele moștenite de la daci, sugerîndu-i că, dacă nu sare el, oricum urmează a fi aruncat.
Florian Coldea, căci el este cel mai recent voluntar ales, ar fi vrut doar să se retragă discret în umbră, considerînd că serviciile pe care le-a făcut în grămezi de ani îl îndreptățesc la o rezervă activă, plină de beneficii. Instituția, însă, s-a prins că nu se poate și i-a dat drumul în lumea reală, acolo unde ziariștii nu sînt plătiți de generali, procurorii nu lucrează la ordin și nu chiar toți civilii au creierul spălat de televiziunea unui colaborator. La nici două săptămîni de la trecerea în rezervă a generalului, SRI a început să-și folosească acoperiții din presă ca să arunce vinile găsite și negăsite ale ultimilor ani în cîrca lui Coldea. Pînă acum am aflat că sub mandatul lui Coldea s-au descoperit nereguli financiare, că procurorii au colaborat ilegal cu SRI, subordonîndu-se acestei instituții, și că instituția, în sine, este OK, dar că mai există oameni care derapează.
La suprafață, SRI îl protejează pe Coldea, acoperindu-i greșelile de formă, dar în subteran deja l-a sfîșiat în bucăți, oferindu-l pe tavă drept sacrificiu ritual, absolut necesar pentru supraviețuirea instituției.