Sorin, nepotul lui Marin Preda, s-a dus acum cîțiva ani la Șiliștea-Gumești să stea de vorbă cu rubedeniile romancierului și cu alți localnici despre Moromeții și despre autorul lor. Voia să scrie o carte. A muncit la ea mai mult decît își închipuise.
A stat de vorbă cu scriitorii care l-au cunoscut pe Marin Preda, cu prietenii lui nescriitori, s-a documentat în biblioteci. Stătuse de vorbă în tinerețe de multe ori cu celebrul său unchi, încît avea din ce scrie cartea. Totuși, i se părea că dacă nu merge și la Siliștea-Gumești, să mai afle una-alta de la localnici despre Preda, cartea ar fi ieșit șchioapă.
Ne vedeam din cînd în cînd. De unde îmi spusese că face numai o vizită în satul lui Preda, se tot abătea pe-acolo, ca să mai stea de vorbă cu țăranii. Unii dintre ei îi erau rude, alții erau urmașii celor despre care scrisese Marin Preda în cele două volume ale romanului. Plus supraviețuitorii din vremea Moromeților, cîți mai erau.
Chiar dacă era profesor de jurnalism, Sorin Preda rămăsese reporterul care era în stare să se ducă de zece ori într-un loc pentru a-și face documentarea pînă la capăt. La Siliștea-Gumești, însă, își căuta și rădăcinile de familie, deși nici unchiul său, Marin, și nici Sae, fratele lui Preda și tatăl lui Sorin, nu se omorau după satul în care se născuseră.
Nu știu cum arată Siliștea-Gumești. Tot ce am aflat despre satul lui Preda vine din surse literare. Lui Eugen Simion satul i se părea prizărit, încît se cam mira de unde scosese romancierul lumea din Moromeții.
Cînd Sorin Preda s-a tot dus să-i viziteze pe țărani, unchiul său continua să fie subiect de dezbatere prin sat. Cum să fie băiatul lui Călărașu mare scriitor?! Și ce halviță avem noi de pe urma lui? Ba unii dintre ei își mai aduceau aminte că bătrînii satului decretaseră că Preda îi făcuse de rîs, așa că nu mai voiau să-l vadă pe acolo. Sorin le-a înregistrat tuturor părerile și apoi le-a transcris în carte chiar și pe cele mai neconvenabile pentru memoria lui Marin Preda. Inclusiv faptul că Moromete cel din sat voia să-i ceară drepturi de autor romancierului, fiindcă acest fiu nerecunoscător al satului îi folosise numele fără să-i ceară încuviințarea. Între timp, a murit și Sorin Preda, ultimul cronicar al satului Siliștea-Gumești, dar cu siguranță că acolo dezbaterile continuă.