Zis Prigoană, candidat-clovn PDL la Primăria Capitalei împotriva lui Sorin, Oprescu orice speranţă de mai bine.
Reporter: Aveţi o imagine nebună. N-o regretaţi? E treabă serioasă acum.
Silviu Prigoană: Dacă n-aveam imaginea asta nebună, n-aveam în sondaje un scor bun. Eram marjă de eroare.
Rep.: Atîtea prostii aţi făcut la viaţa asta…
S.P.: Dă-mi, dom’le, un exemplu de prostie!
Rep.: Pusul piciorului de lemn pe taraba lui Diaconescu, la OTV.
S.P.: …era curiozitatea unui telespectator care mă întărîta că mă autovictimizez. Că el nu crede. Uite, dom’le, piciorul meu. Era un gest de bună credinţă. Asta e, nu toată lumea are două picioare, mai sînt unii cu un picior de lemn.
Rep.: Căsătoritul-descăsătoritul-răscăsătoritul.
S.P.: Păi, acolo n-a fost decît să aprofundez căsătoria. Celorlalţi le e frică de soacra, de popa, de ce-or zice vecinii… eu am avut demnitatea să-mi văd de drumul meu, după mintea mea. Să văd ce funcţionează, ce nu funcţionează şi să reglez lucrurile aşa.
Rep.: Gunoiul, să te bagi în gunoi pînă-n gît!
S.P.: Ăsta? Ce-i cu el? Gunoiul e prostie? Băgaţi-vă minţile în cap!
Rep.: Păi, ce om normal strînge gunoiul oraşului, vă daţi seama?
S.P.: Teama cea mai mare a oricărui oraş este să nu intre gunoierii în grevă. Lumea face gunoi mai degrabă, iar cineva trebuie să strîngă în urmă. E frumos. Fără noi s-ar umple lumea de deşeuri, de mirosuri.
Rep.: Ura faţă de intelectuali.
S.P.: Stabileşti dumneata care e intelectual sau nu? Nu e nici o ură. Îmi faceţi şi mie o definiţie a intelectualului?
Rep.: Un om care a citit multe cărţi şi e profesor la Facultatea de Ştiinţe Politice Bucureşti.
S.P.: A, păi numai ăsta e intelectual, restul e pălmaş, e proletar? Nici un academician, dacă nu este la facultatea aia, nu e intelectual, nu?
Rep.: Sînteţi intelectual?
S.P.: Mmmmmnuuu, nu am făcut comunicări ştiinţifice. Dar am o cultură generală foarte vastă.
Rep.: Dimitrie Cantemir?
S.P.: Nu-mi place. A fost unul dintre primii dictatori ai ţării.
Rep.: Dar Eminescu?
S.P.: Am auzit de dînsul.
Rep.: Nu l-aţi folosit în vrăjeala pentru actuala soţie? Îi recitaţi din Eminescu?
S.P.: Eu o iau mai uşor cu romantismul, mai mult o am cu carpatismul.
Rep.: Banul vorbeşte.
S.P.: Cam acolo se rezumă toată povestea. Nu le iese celor care o dau altfel.
Rep.: Nu vă săturaţi de bani?
S.P.: Care bani? Eu n-am nici ce face cu ei şi nici n-am bani. Copiii mei au.
Rep.: Asta-i vrăjeală.
S.P.: Pentru mine vrăjeala asta contează, pentru dumneavoastră, dacă nu contează, vă urez mulţi bani să vedeţi vrăjeala.
Rep.: Veţi fi primar. O să fie un moment de responsabilitate, în sfîrşit.
S.P.: Adică pînă acum am fost iresponsabil? Impozite, salariaţi, asta înseamnă iresponsabilitate? I-auzi, de acum voi avea responsabilităţi. Ha-ha-ha-ha-ha! Un cetăţean responsabil are grijă de familie şi copii, restul sînt departe-departe.
Rep.: Efectul imaginii. Aţi părut un copil, care se joacă de-a presa…
S.P.: Electoratul are o altă părere. 24% bună.
Rep.: Cum faceţi cînd sînteţi înfrînt?
S.P.: Cînd mă înfrînge boala, merg la medic. Cînd mă înfrînge justiţia, fac recurs. Cînd mă înfrînge viaţa, meditez.