Simona Tache: "Haina inadecvată îl face pe om".
Tocmai a venit de la o întâlnire cu board-ul internaţional al companiei în care lucrează. E îmbrăcat într-un costum pe care aţi cheltuit o avere, plus un rinichi al copilului, şi cu pantofii ăia scumpi în care-a fost ginerică. Îl vezi că îşi ia undiţele şi borcanul cu râme şi te pupă duios de „la revedere“.
– Alo, alo, alo! Unde te grăbeşti?
– M-aşteaptă băieţii, să mergem la pescuit.
– ÎMBRĂCAT AŞAAAAA?
– Da’ ce-are?
Se uită la tine c-o uimire care te face să te gândeşti, preţ de o secundă, că toţi băieţeii ar trebui împuşcaţi la naştere.
Urmează să vină în vizită, la voi, Regina Angliei. Tu ai pregătit o masă festivă românească (sarmale, mititei, ciorbă de burtă) şi te-ai echipat într-o rochie ultrapreţioasă, cu trenă, pe care ţi-o ţine ăla micu’ al vostru, îmbrăcat în paj. Doi porumbei ai păcii, la rându-le, ţin în cioculeţe pelerina pajului (a vrut şi el „tlenă“!). Iese şi consortul din dormitor, ciufulit, în nişte pantaloni răpănoşi de trening şi cu un tricou pătat de ciorbă:
– A venit, mă, baba?
Bărbaţii nu au nici cea mai mică abilitate de a-şi adecva hainele la context. Se întâmplă să vedeţi cetăţeni în costum de scafandru la supermarket? Nu vă speriaţi, sunt doar nişte scafandri care vin de la serviciu şi, în drum spre casă, s-au oprit să facă nişte mici cumpărături.
Nevestele de acrobaţi la circ se trezesc deseori cu ei acasă nu doar îmbrăcaţi în hainele de spectacol, ci şi ţinând în gură o ţeavă lungă, pe care stau, organizaţi în piramidă, alţi 20-30 de colegi. S-au grăbit oamenii să plece şi n-au mai stat să se „dezasambleze“.
Credeţi că Neil Armstrong, când a venit de pe Lună, a mai pierdut timpul să se schimbe de costumul ăla de 20 de kile? Ei, aş! S-a dus direct la un fotbal cu băieţii.
Mihai Radu: "Ţoale şi ulcele"
Cîteodată, te trezeşti noaptea din somn, auzind-o:
– Aoleu, trebuie să mă duc să fac pipi!
– Du-te!
– Da, dar nu cred că mai am timp.
– Iubita mea, baia e chiar la doi metri pe hol. Trebuie doar să te dai jos din pat.
– Aaa, ştiu, dragă, dar nu pot să mă duc aşa… Pînă-mi iau rochia de pipi pe mine, pînă-i asortez nişte pantofi, pînă… Ah, scuză-mă!
Se aude un şşşş. E dezamăgită, dar nu pentru că a udat patul, ci pentru că nu a apucat să-şi ia pe ea deux-pièces-ul de pişat în pat.
Gagicile, cînd se duc spre şifonier să se îmbrace în ceva, mai întîi trec pe la alt şifonier de unde îşi iau ţoalele care merg purtate cînd mergi să te îmbraci. Nu există activitate umană, feminin-umană, pentru care ele să nu aibă o îmbrăcăminte anume. Cîteodată, femeile sînt uşor de dezbrăcat doar pentru că-şi imaginează că le vom îmbrăca în alte ţoale, mai adecvate momentului. Să nu vă mire o conversaţie de genul:
– Ce zici, păpuşe, vii la mine în seara asta?
– Îmi pare rău, nu pot, nu mi-am luat la mine salopeta de sex oral.
– Eu pregătisem tîrnăcopul…
Cred că femeile sînt cele care declanşează revoluţiile împotriva tiranilor, a dictatorilor. Pe ele nu le deranjează foarte mult faptul că acei indivizi omoară oameni. Lor li se pune pata cînd îi văd că poartă acelaşi model de haine ani la rînd. Astfel de indivizi nu pot fi nişte oameni buni.
Publicat în Cațavencii, nr 42, 24-30 octombrie 2012