Comunicare pe care
Se spune că cele mai importante două lucruri într-un cuplu sunt comunicarea şi sexul. Să vedem cum arată comunicarea cu un bărbat.
– Trebuie să vorbim puţin despre noi! – anunţă ea.
– Care noi?
– Noi, poporul român.
– Noi, poporul român???
– Eram sarcastică! Noi, eu şi cu tine.
– Tu şi cu mi… Păi… şi… ce să vorbim?
– Aşa… De exemplu, să-mi spui ce simţi.
– Ce simt? – întreabă el candid.
– Păi, nu ştiu, tu tre’ să ştii.
– Eu? De unde să ştiu eu ce simt?? Nu-nţeleg ce vrei de la mine.
– Nu ţi se pare că nu mai suntem ca la-nceput?
– Care-nceput?
– Al nostru.
– …Hrrr… hrrrr…
– Dormi?
– Hrrrrrrrrrrrrrrrrrrrr…
Exemplul 2:
– Sunt foarte, foarte, foarte supărată pe tine.
– De ce????
– Nu bănuieşti?
– Să mor dacă am cea mai vagă idee.
– Ai plecat ieri la ora 17 la bere şi ai venit azi-dimineaţă, la 6.
– Ăsta-i motiv de supărare? Mă şi speriasem, am crezut că cine ştie ce-am făcut.
– Faci mişto de mine, nu?
– Hrrrrrrrrrrrrrrrr…
Exemplul 3:
– Avem de vorbit ceva foarte important.
– Cu cine?
– Eu şi cu tine.
– Hrrrrrrrrrrrrrrr…
Vezi că ai ceva pe suflet!
Aţi observat probabil că în sala aceea imensă de la NASA, aia cu sute de birouri unde stau oamenii care comunică cu astronauţii plecaţi să cucerească spaţiului, nu e nici o femeie. Să ştiţi că la mijloc nu e nici o discriminare şi nici o conspiraţie a falusurilor. La un moment dat au angajat o femeie. I-au pus căştile pe urechi, cu atenţie, să nu-i strice coafura, şi lucrurile au decurs cam în felul următor. Un astronaut în drum spre Lună a luat legătura cu doamna:
Astronautul: Houston, we have a problem!
Ea: Mă bucur că, în sfîrşit, recunoşti, John! Să ştii că dacă nu ziceai tu, deschideam eu subiectul.
Astronautul: Pare ceva serios.
Ea: Să nu crezi că nu am observat. Ştiam că te apasă ceva. Am văzut după cum ţi-ai pus casca şi ţi-ai tras fermoarul la costum că nu eşti în apele tale. Zi-mi mai multe, descarcă-te!
Şi discuţia continuă, astronautul nostru ajungînd în final să calce racheta la blană şi să se piardă undeva în adîncul Universului, doar ca să nu mai audă acea voce piţigăiată care continuă să repete: „Zi-mi ce-ai pe suflet!“.
Femeile trebuie să înţeleagă că bărbaţii spun chiar tot ce au de spus ca să le convingă să facă sex cu ei. Nu ţin nimic dosit, dau tot din ei. Ăla e sufletul. După ce au făcut sex, bărbaţii nu mai au nimic de zis, în afară de cazul în care îşi amintesc că au o treabă urgentă de dimineaţă şi, deci, trebuie să plece rapid.
Altfel, cînd el va simţi că are din nou sufletul greu, va da un telefon:
– Auzi, crezi că pot să mă descarc şi eu la tine în seara asta?