Turnuleţ cu lapte
Ce s-ar întâmpla dacă, în timpul unui discurs al preşedintelui Obama, cineva ar aduce un turnuleţ de gips-carton în raza vizuală a protagonistului? Păi, discursul ar arăta cam aşa:
– …pentru prosperitatea poporului american, pentru pace în lume, pentru… aaa, uite un turnuleţ, mă duc să mă urc în el.
Şi, cu hainele fluturându-i ghiduş, sub privirile dezorientate ale mulţimii, ar fugi să se caţere.
– Lasă-mă în pace! – strigă ea. M-ai mai urcat azi în 100 de turnuleţe mai mici, nu mai vreau şi în ăsta.
– Vreau să te cer de nevastă, acolo, sus, romantic, am inelul la mine! – zbiară el şi lupta continuă.
– Cere-mă aici, nu vreau să urc, ce nu-nţelegi?
– Te rog, te implor, urcă-te cu mine în turnuleţ!
– NU VREAU!!!!
– Nu vreeeei? Bineeeeee. Atunci o să găsesc pe altcineva care vrea.
Opreşte o bătrânică, una care tocmai se urca în turn:
– Doamnă, nu vă supăraţi, îmi permiteţi să vă însoţesc până sus de tot, în turn?
– Însoţeşte-mă, maică!
Când coboară înapoi, e cu baba-n braţe, care are pe deget un inel de logodnă.
Bărbaţii nu ar trebui să-şi spună vârsta în ani, ci în turnuleţe: Sunt Vasilică şi am 54.436.383 de turnuleţe la activ. Ştiu, sunt încă tânăr… Mai sunt atâtea care mă aşteaptă să mă urc în ele.
Motivul pentru care atâtea cupluri reuşesc să facă copii e că turnuleţele nu se pot infiltra în dormitoarele oamenilor. Dacă unul singur ar ajunge acolo, vă daţi seama care ar fi răspunsul la întrebarea „Pe cine vrei mai mult şi mai mult să te urci, pe mine sau pe nevastă-ta?“.
Geam session
Să nu vă miraţi dacă vedeţi o femeie care, pînă să-l treacă strada pe sărmanul orb cu ochelari negri, mai întîi îşi aranjează puţin mărgelele de la gît în lentilele sale.
Mergi cu ea pe stradă, îi povesteşti de un sfert de oră cum a depăşit Alonso în virajul cinci pe Hamilton la Nurburgring şi, la un moment dat, cu acel al doilea simţ masculin, te prinzi că ea nu te ascultă. Îţi dai seama de asta şi din faptul că ea nu mai e lîngă tine.
S-a oprit în faţa unei vitrine să se uite la o pereche de pantofi şi acolo a uitat-o Dumnezeu. Se priveşte în geamuri cum îi vine bluza, dacă din profil i se vede vreun colac, dacă nu cumva gleznele par prea groase, dacă blugii îi arată curul prea mare, iar dacă e aşa, e cumva sexy sau doar o arată ca pe o balabustă care a mîncat un coş de pui morţi de la KFC.
Fie că trece pe lîngă un ciob de pe trotuar, pe lîngă o băltoacă în care se poate oglindi, pe lîngă un Audi strălucitor, ea nu face altceva decît să se privească şi să-şi mai aranjeze cîte ceva. Niciodată, dar niciodată nu e exact cum ar trebui să fie. O şuviţă e mai la dreapta, o scamă s-a deplasat mai la stînga, o bretea a sutienului nu atîrnă pe cît de neglijent ar trebui să atîrne. Dacă noi ne-am pipăi cît se pipăie o gagică, am umbla cu pantalonii sculaţi continuu.
Nu vi s-a întîmplat ca atunci cînd mîncaţi într-un restaurant, aproape de fereastră, să se uite toate gagicile la voi?… Exact, aţi prins ideea.
Dacă nu vreţi o gagică alcoolică lîngă voi, nu îi spuneţi că atunci cînd borăşti îţi poţi vedea faţa de foarte aproape în apa din veceu.