Capriciosul roade osul
Bărbatul e o ființă hotărâtă, fermă și de neclintit. Dacă-l întrebi "Banii, viața sau mustața?" și n-are mustață, va sări fără să stea pe gânduri la bătaie. N-o să-l vezi că ia o floare și începe să-i rupă petalele: "Banii, viața, banii, viața, banii, viața, banii, hm… oare ce să-i dau?". Iar dacă-l întrebi "Ce vrei să mănânci azi?", o să-ți răspundă la fel și la 3, și 42, și la 80 de ani: "Șnițel cu cartofi prăjiți". Asta îi place lui, asta va mânca toată viața, n-ai să-l auzi niciodată, cum auzi femeile: "Parcă aș mânca ceva bun, da' nu știu ce…".
Atunci când se îndrăgostește de vreun tricou nu-l mai dă jos nici măcar dacă o rogi să-l roage pe singura femeie căreia nu-i refuză nimic, maică-sa. Poți să angajezi un criminal de tricouri să i-l omoare, tot îl va purta chiar și așa, mort. Și îl va purta până la descompunere, când nu va mai putea să-l dezbrace decât prin răzuire.
N-ai să vezi în viața vieților un bărbat care se întreabă: "Oare să mă duc la bere cu băieții sau la vin cu băieții? Sau poate aș prefera un whiskey? Oare să mă întorc acasă la 8 seara sau la 6 dimineața? Oare să mă întorc mort de beat și duhnind ca un animal sau treaz și proaspăt ca o floricică?". N-o să vedeți niciodată așa ceva, pentru că bărbatul nu e ca femeia. El nu e niciodată chinuit de nehotărâre și îndoieli.
Articol vestimentar nehotărît
Femeii îi este imposibil să aleagă din cîteva motive clare:
1) Alegerea trebuie să i se potrivească cu un sarafan la care ține ea foarte mult, cu o pereche de pantofi verzi și cu părul, care dacă nu e dat cu tot felul de soluții, se încrețește și stă în toate direcțiile.
– Să mergem în concediu la Praga sau la Atena? Parcă Atena nu merge atît de bine cu gleznele mele groase… În schimb, Praga e o catastrofă pentru șoldurile mele late… Ah, Londra, ce bine s-a înțeles tenul meu cu Londra, și ce catastrofă a fost pentru stomac!
2) Alegerea trebuie să o reprezinte.
– Iubito, ia loc!
– Da, o să văd, te rog, dă-mi timp, nu mă presa, nu, nu e pentru mine asta, nu asta e ce vreau să fac, să stau pe scaun, se dărîmă totul în jur, totul. Îmi pare rău, am nevoie de puțin timp cu mine însămi.
– OK, cît timp?
– Ah, iar mă presezi, totul se dărîmă în jur, sînt bătrînă.
3) Alegerea e un mod de viață pentru ea, e o artă, e o filosofie. Nu există alegeri simple pentru femei. Ca să-și dea seama dacă merită să ducă la gură cana cu apă, are nevoie de o întoarcere la origini, la anii adolescenței, să o sune pe prietena ei din liceu, să o recitească pe Simone de Beauvoir, să plîngă pe o melodie a lui Bon Jovi.