Simona Tache vs. Mihai Radu: Despre chiloţi

Perfecțiune, numele tău e…

E extrem de important să nu-l sufoci, să nu-l strângi de ouă, să nu-l presezi, să nu-l jenezi, să nu-l incomodezi în nici un fel. Bărbatul trebuie să se simtă ca o pasăre ușoară și când face jogging, și când stă la birou, și când joacă fotbal cu băieții, și când conduce mașina, și în cele trei momente cruciale din viață când se suie pe scaun, ca să schimbe un bec. În ciuda faptului că are atâta păr pe el și pare rezistent, e o ființă delicată care trebuie abordată ca o panseluță. Cel mai mic disconfort îl poate face să fugă mâncând pământul, iar dacă cumva ai făcut greșeala să-l apeși pe burtică sau să-i intri în fund, adio, e capabil chiar să te arunce la gunoi. Ai înțeles toate astea, chilotule??? Ți-e clar că, dacă vrei să te accepte, e obligatoriu să fii perfect? Dacă o să reușești asta, al tău e, pe vecie. Va respinge orice alți chiloți care vor încerca să-i mai mângâie ouăle și va îmbătrâni cu tine.

Bărbatul se poate dărui mai multor femei, simultan sau pe rând, dar nu se va dărui, pe viață, decât unei singure echipe de fotbal și unei singure perechi de chiloți. Dacă i-a găsit pe cei din urmă – și de regulă îi găsește, pe la vreo 20 de ani, așa –, nici o femeie nu-l mai poate scoate din ei altfel decât cu forța și cu scandal. Cele câteva ore în care Chiloții Vieții sunt spălați și uscați de urgență cu foehn-ul vor pune mereu cuplul în pericol. La fel îl vor zgudui și toate încercările soției de a mai introduce și alți chiloți, imperfecți evident, în viața lui.

Alchimiștii au greșit atunci când s-au încăpățânat să caute Piatra Filozofală. Mai bine căutau Chilotul Filozofal. Oamenii de știință, în general, ar trebui să se concentreze pe asta, să lase deoparte leacul pentru cancer sau mașina care merge cu aer. Nu ne putem baza doar pe Bote în această chestiune atât de importantă pentru omenire.

 

Marea chiloțeală

Nu e femeia mereu în căutare de chiloți?

Nu se uită prin magazine ca un cîine din ăla folosit la căutări și căruia i s-au dat la mirosit alți chiloți în prealabil?

– Hai, fetița, ia urma!

Și ea se uită în stînga, în dreapta, la Zara, la Pull&Bear, la United Colors of Benetton, la alții…

Te și gîndești la ce naiba i-or trebui atîția chiloți diferiți ca formă, culoare sau material. Adică, totuși, nu e ca la bluze sau tricouri – aproape că devine o chestie sănătoasă aia cu tricourile care le schimbă starea de spirit, culorile care le dau forță și toate căcaturile… Dar chiloții? Nu cred că dacă ai pe cur nu știu ce material, asta te poate umple de încredere. Ah, ce femeie puternică sînt cînd simt bordura chilotului meu negru… Ooo, și culoarea neagră, care pe curul meu…

– Hei, hei, trezește-te! Pînă nu simți și mîna șefului, nu promovezi!

Singurii bărbați care apreciază la chiloți altceva decît confortul sînt creatorii de modă. Asta pentru că îi pun pe ăia să umble în chiloți pe podium, iar tu, ca spectator, nu poți să-ți dai seama cum se simte ăla în timp ce se plimbă de colo-colo cu botul țuguiat și cu mușchii ușor uleiați. E clar că acele prezentări ar trebui făcute cu un comentariu. Să aibă ăla un microfon în mînă și, în timp ce se plimbă, să comenteze cum se simte în chiloți. Altfel e absurd. E ca și cum te-ai plimba cu niște felii de pîine în mînă gîndindu-te că ar putea să înseamne ceva pentru niște bărbați care se uită.

Da, sînt niște felii de pîine, dacă o să-mi fie foame voi mînca, dar n-o să-mi petrec acum viața studiind felia de pîine.