Simona Tache vs Mihai Radu: Despre cure de slăbire

Și bărbații slăbesc

Când o să-l vezi că mănâncă pilaf cu pâine, ciocolată cu ceafă de porc și cartofi prăjiți cu sarmale, să știi că nu-i obligatoriu să fi tras cocaină pe nas. Cel mai probabil doar s-a decis să slăbească și asta e tot ce a înțeles el din cei 120 de ani de dietă pe care i-ai ținut sub ochii lui.

– Îmi spui și mie ce regim e ăsta pe care îl ții tu? – îl întrebi.
– E d-ăla, cum îi zice… disociat.
– Adică?
– Adică nu amesteci carne cu brânză.
– Și o să slăbești de la ciocolată cu porc?
– Păi, ce, ciocolata e brânză?

Bărbații țin o dată-n viață cură de slăbire, dar, când o țin, sunt hotărâți ca niște pitbulli. Degeaba le explici că „disociat“ nu înseamnă ce au înțeles ei, că nu ai cu cine:
– Adică tu ce vrei? Să mă convingi că e OK să mănânc pilaf cu carne?
– Nu, doar să te conving că nu e OK să mănânci pilaf cu pâine.
– Păi, și cu ce să-l mănânc? Gol?
– De exemplu, să nu-l mănânci deloc.
– Adică să mănânc numai pâine?

Un bărbat care ține dietă e un bărbat care, atunci când iese cu băieții la bere, e mult mai rezervat ca de obicei: „Eu n-o mai iau pe-a zecea, că sunt la regim“. Un rol important îl au și salatele. Pentru prima oară-n viață, n-o să mai comande „un șnițel mare cu piure de cartofi“, ci „un șnițel mare, cu piure de cartofi și o salată verde cu multă lămâie“.

Numai piele și cabanos

Scăpată din lanțul trofic, femeia nu mușcă. Abia după primele două săptămîni, timp în care a mîncat o boabă de orez și a băut o cadă de apă la trei ore, începe să schelălăie. Într-adevăr, a mai slăbit, arată mai bine, i-a apărut sus, între picioare, o inimioară de lumină, semn al gagicii beton, dar privirea, ah, privirea e de fiară încolțită. Umbrele găletușelor de înghețată i se perindă în iriși, cercurile de frisbee ale copiilor din parc i se par blaturi de pizza și ar schimba fără să clipească iPad-ul pe care i l-ai dat cadou cu o tabletă obișnuită, de ciocolată Milka.

Afli, paradoxal, că este mult mai costisitor pentru bugetul familiei să nu mănînce. Asta pentru că boaba aia de orez pe care o înghite dimineața costă cît avansul la un Audi, deoarece nu e orez de-ăsta, obișnuit, ci dintr-o orezărie a unor călugări orezari care nu produc decît cinci boabe pe an. Asta dacă e an bun. Apoi sucurile, fierturile alea de culoarea rahatului de babuin stricat la burtă, sînt din ingrediente care se găsesc numai la niște buticuri obscure ultra-eco-vega-bio, unde o tipă îmbrăcată hippie tronează pe post de preoteasă a marelui cult al scheletelor.

Din bibliotecă dispare raftul tău de idealiști transcendentali germani, în locul lor apărînd tot soiul de nebuni cu diete, doctori care, pe banii nevestei tale și ai altor nebune, mănîncă cele mai mari porții de fasole cu ciolan afumat în cele mai tari restaurante ale lumii.

Dacă la un moment dat o vezi veselă și o auzi strecurînd, ca într-o doară, că important e să fii sănătos,bucură-te! Înseamnă că s-a dus pe cur dieta. Cinci-șase luni poți să stai liniștit.

Publicat în Cațavencii, nr. 13 (91) 2013