Simona Tache vs Mihai Radu: Despre depresii

Șah și deprimat

Știi că bărbatul are o depresie când vine brusc acasă cu o sacoșă de eprubete, un microscop și o cușcă cu șase șobolani vii.
– Ce-i cu toate astea? – îl întrebi îngrozită.
– Vreau să găsesc leacul pentru cancer și să iau Nobelul.
– Bine, dar tu nu te pricepi la așa ceva. Ai terminat Istoria.
– Și o să rămân în ea, o să vezi.
– În care ea?

În istorie ar vrea să rămână, evident, doar că iese din dânsa înainte de a fi intrat, peste numai câteva zile, în momentul în care abandonează șobolanii la ghena blocului, ratând definitiv Nobelul. Următoarea noapte și-o petrece în costum de cosmonaut, încercând să se cațere din balcon, cu o scară, direct pe Lună. Nu-i iese, așa că în următoarea săptămână scrie romane pe WC și compune simfonii, iar după ce eșuează și în planurile literar și muzical, îl găsești în baie pregătindu-se să-și taie o ureche. Cică vrea să o ia pe urmele lui Van Gogh. Îl convingi să-și taie mai bine unghiile de la picioare și rămâi alături de el atunci când descoperă că nu, nu, nu, nici cu pictura n-o să intre în istorie. Urmează încercări ratate în inginerie genetică, astrofizică, matematici superioare, stomatologie, croitorie, creșterea viermilor de mătase, design vestimentar, ikebana, astrologie, feng-shui.

Știi că i-a trecut depresia și că și-a rezolvat criza de identitate când îți vine acasă vesel și cu urme de ruj pe cămașă.

 

O maimuță tristă: o deprimată

Se știe că fetele sînt, pînă pe la o anumită vîrstă, mult mai inteligente decît băieții. Au un start în viață de-a dreptul fulminant. În timp ce băieții abia gînguresc un încîlcit "mama", ele privesc încruntate și turuie:

– Mama, ce de căcat e totul!

Iar la sfîrșitul vieții, cînd bărbații intră în cărțile de istorie prin ultime sentințe pline de miez lăsate moștenire generațiilor viitoare, de genul "Mehr Licht", ele își încheie socotelile cu lumea asta printr-un invariabil:

– Mamă, ce de căcat a fost totul!

Ca să nu fie deprimate, mănîncă ciocolată, dar nimic nu le deprimă mai mult decît să fie grase. Însă în dimineața aia în care, după ce-și dau jos și chiloții de pe ele, după ce-și taie unghiile din carne, văd pe cîntar 48 kg, sînt fericite. Dar se deprimă imediat, pentru că să fii slabă nu înseamnă nimic dacă nu ești fericită.

Ca să nu fie deprimate își cumpără haine, dar ce poate fi mai deprimant decît că trebuie să-și cumpere haine ca să scape de deprimare? Oricum, sînt fericite în secundele alea cît plătești cu cardul la casă. De-asta se și răzbună pe țoalele care nu le pot alunga deprimarea, pe 80% din ele nepurtîndu-le niciodată.

Tu o deprimi. O deprimi pentru că te iubește prea mult, deși tu ești un porc nesimțitor. O deprimi pentru că te urăște prea mult, deși ești un om minunat care ar merita o femeie mai puțin deprimată lîngă el. Copiii o deprimă, pentru că au ajuns pe lumea asta deprimantă și nu știu ce-i așteaptă, micuții.

Și cel mai mult le deprimă secundele în care nu sînt deprimate, pentru că e o minciună, din moment ce viața e deprimantă.