Adio arme, războiul nostru se termină aici
Ziua de astăzi va intra în istoria noastră comună. E ziua în care războiul umoristic între sexe din revista Cațavencii ia sfârșit, iar noi, cele două tabere combatante, ne prezentăm în fața voastră pentru parada finală. Ne-așteaptă copiii și pisicile noastre, soțiile și soții care, timp de patru ani, cât am fost pe front, s-au temut pentru viețile și pentru integritatea noastră. Noroc că rafalele de poante doar gâdilă, că grenadele pe care ni le-am aruncat noi în cap provoacă doar râs și, mai ales, noroc că ne-am bătut fără pic de răutate.
Iată, ne întoarcem acasă vii, după patru ani în care am mânuit clișee și stereotipuri despre cele două sexe doar ca să vă distrăm. După patru ani în care am fost nevoiți să le explicăm cunoscuților că jumătățile noastre de-acasă nu au chiar toate „defectele” despre care am scris. După patru ani în care nu ne-am oprit din râs nici atunci când plângeam, trântiți de viețile noastre private la pământ. Da, au fost și astfel de momente, iar dacă nu le-ați simțit, înseamnă că ne-am făcut treaba bine.
De ce ne oprim? De ce, azi, ordonăm tăcere tunurilor și dăm drumul porumbeilor păcii să zboare? Pentru că pur și simplu ne-am epuizat. Am spus toate glumele și am stors toate ideile corespunzătoare temei rubricii. Suntem sleiți. Decât să ne batem prost în continuare, mai bine să nu ne mai batem pe tema asta. Mai sunt și alte subiecte de râs. Poate vom reveni, la un moment dat, cu o nouă rubrică scrisă tot la patru mâini, poate nu. Chiar nu știm.
Pentru noi a fost foarte plăcut să ne jucăm de-a războiul între sexe. La sugestia voastră, deși nu suntem fanii colecțiilor de articole, am și antologat primii doi ani de rubrică în volumul Femeile vin de pe Venus, bărbații de la băut. Pe următorii doi îi vom aduna în Bărbații vin de pe Marte, femeile de la coafor. Îl pregătim pentru decembrie 2015. Am scris și un scenariu de lungmetraj pornind de la rubrica asta, nu știm încă ce se va întâmpla cu el, pentru că în România nu produce mai nimeni comedie.
Vă mulțumim că ne-ați citit. Sperăm că v-am ridicat deseori colțurile gurii în sus.
Adio, palme!
dragă Simona,
fată, dacă-mi permiți,
după atâtea prin câte am trecut,
acum, după patru ani frumoși petrecuți împreună,
cu bune și rele,
cu speranțe și regrete,
cu realizări și vise frânte,
pot să spun cu mâna pe inimă:
a fost OK.
P.S. Plm, chiar a fost f. OK.