Simona Tache vs Mihai Radu: Despre frig şi căldură

Căldură mare, monșer

Cine a fost la Polul Nord știe că acolo e plin de bărbați care umblă în chiloți și pufăie nervoși, din cauză că le e prea cald. Din când în când, se tăvălesc pe gheață, ca focile, și își pun zăpadă-n cap, ca să facă față caniculei.

De când se naște și până moare, bărbatului îi e cald. Pune-i în farfurie o ciorbică sleită de la frigider și, de îndată ce va gusta, va urla ca din gură de șarpe, executând în jurul mesei un dans tribal, cu finalizare la spital, unde cere să i se facă urgent transplant de limbă, aia veche fiind nu arsă, nu opărită, ci de-a dreptul carbonizată. De la ciorba prea caldă, desigur.

Se vorbește despre faptul că bebelușii se opăresc ușor la fund, dar nu s-a spus niciodată adevărul. Iar adevărul e că numai bebelușii de sex bărbătesc se sufocă în pempărși, opăreala însoțindu-i apoi în viață, până la adânci bătrâneți. Ăsta e și motivul pentru care unii bărbați fug de angajamentul într-o relație. Le e frică să nu se opărească de la căldura sentimentelor. Știți pernele alea speciale pentru alăptat, nu? În curând, va apărea perna specială pentru alăptat băieței, dotată cu lighenuș cu apă rece, în care să-și țină picioarele copilașul, atunci când suge de la mă-sa. Ca să nu îi mai fie cald.

De câțiva ani buni se poartă frigiderele acelea imense, care se termină în tavan, iar uneori au două uși și dimensiunile unui șifonier. Ele au fost create de bărbați, pentru bărbați. De multe ori, apar discuții ca aceea de mai jos:
– Alo, cu Gigel, vă rog.
– Gigele, la telefon… ăă, stați puțin, că nu știu unde e. Pur și simplu a dispărut.
– Aștept.
– L-am găsit, era în frigider, lângă oala cu sarmale. Vi-l dau imediat.

Frumusețe, fețe crețe

Dacă vrei să-ți omori partenera, fă-i cadou de Crăciun un tricou care-i place mult de tot. Nu se va putea abține și a doua zi, îmbrăcată cu el, va defila pe la Universitate ca s-o admire bucureștenii. Știe că nu e bine ce face, dar dacă să arăți bine nu e bine, atunci, la dracu', ce mai e bine pe lumea asta, ce lume mai e și asta?… Mă rog, e capabilă să inventeze o întreagă retorică pentru a-și susține demența. După două ore, timp în care crede că o urmărește o nebună (altfel de ce ar zice oamenii “Uite-o pe nebuna aia” și-ar arăta în direcția ei?), singurele complimente pe care le primește vin din partea paramedicilor:
– Tensiunea începe să arate bine!
– Iar pupila îmi place cum s-a dilatat!
Femeile nu simt frigul sau căldura. Ele simt doar cum arată.
Afară e vreme mișto, dacă ea are ce îmbrăcăminte să poarte într-o zi ca aia. Are un trenci de ploaie de la Masimo Dutti, cizme de cauciuc de la Burberry și umbrelă de la Firmă Tare, ei, atunci poate să plouă. Poate nici nu are nevoie de umbrelă, dacă e anul ăla în care nu se poartă umbrela, ci părul ud.

De prin octombrie, corpul lor începe să producă muci pentru a le înșela: poate, dacă vor crede că sînt răcite, nu vor mai ieși din casă în iarna care vine cu hainele de primăvară. La -20 de grade le vezi cum umblă cu boturile vinete într-o scurtă de piele pînă la subraț și cu fularul imens lăsat liber la gît, nelegat, ca o anaconda moartă. Ce să-i faci, dacă nu e anul ăla în care se face nod la fular?!
Despre vară nu are sens să mai vorbim. Dacă i s-a pus pata să se bronzeze la subraț, va sta întinsă pe plajă la ora două după-amiaza fără să scoată nici un sunet. Mă rog, se aude un "sfîrrr". Nu, nu toarce nici o pisică, mai plesnește pielea pe ea și sfîrîie carnea.