Simona Tache vs Mihai Radu: Despre îmbrăcăminte

La ora fixurilor

Dacă-ntâlnești un bărbat matur îmbrăcat cu șorțulețul cu care mergea la grădiniță, să nu crezi că ai dat peste un dezaxat. Pur și simplu, e un exemplar masculin care a crescut și s-a maturizat fără femei prin preajmă. Dacă încerci însă să i-l iei la spălat și să-i dai la schimb un șorțuleț identic, dar cu fundița de un roșu mai spre grena, o să-l auzi că-ți zice: "Nu-mi place nuanța asta de roșu și nu-mi plac nasturii".

Bărbații par complet dezinteresați de haine, dar asta e doar o impresie cât se poate de superficială. În realitate, operează cu niște nuanțe atât de fine încât te ia durerea de cap. Știți primul război mondial, da? A sosit timpul să aflați adevăratul lui motiv: o soție a încercat să-i smulgă soțului chiloții preferați și să-i arunce, pentru că se găuriseră de-atâta purtat. S-a ajuns la un conflict armat de proporții, care a împărțit lumea.

În spatele așa-zisului dezinteres masculin față de tot ce înseamnă vestimentație se ascund niște fixuri incredibile. Te plimbi cu el de opt ore prin magazine și tocmai ți se pare, a 800-a oară, că ai văzut o cămașă care o să-i placă. I-o arăți fericită.

– Nu-mi place.

– Cum să nu-ți placă? E în carouri, preferatele tale, e pe albastru, care-ți scoate ochiul în evidență, și are manșetele și gulerul de culoarea celuilalt ochi.

– Nu-mi place cusătura de la buzunare.

Așa se explică de ce, dacă ești mai slabă de înger, ajungi să-i înmormântezi în primul pampers cu care i-a îmbrăcat mama lor. Nu s-a mai găsit după aia nici un pampers care să aibă sistemul de prindere cu arici atât de perfect.

 

Îmbrăcăminte sănătoasă pe corp sănătos

Un bărbat știe că asortarea culorilor hainelor se face în felul următor. Să zicem că ai blugi negri. Dacă vrei să-ți asortezi tricoul, îți iei un tricou negru. Simplu.

Atunci o auzi pe ea:

– Doamne, te-ai îmbrăcat ca o sorcovă! (Te gîndești: Doamne, ce copilărie chinuită o fi avut, dacă sorcovea cu o sorcovă neagră!)

– Păi, am adidași negri, blugi negri, tricou negru, ochii negri și părul, cînd îl aveam, era tot negru.

– Dăăă…

Există un asalt constant al femeii asupra garderobei bărbatului de lîngă ea. Marea victorie ar fi să te convingă să-ți cumpere un tricou portocaliu. De fapt, ea visează la unul roz, care inspiră optimism, viață, renaștere, încredere în sine, dar, pentru început, s-ar mulțumi și să te vadă purtînd un tricou portocaliu.

Iar tricoul portocaliu este doar începutul. Urmează apoi presiuni pentru o pereche de pantaloni verzi, bestiali, care-ți scot ochii în evidență, și o cămașă așaaaa, pastelată.

Femeile nu înțeleg că la noi nu există chestii care sînt la modă sau nu, asortate sau neasortate, ci doar chestii gay. Să fii la modă înseamnă să nu fii gay. Blugii verzi sînt gay, tricourile portocalii sau roz sînt gay, la fel de gay cum este cuvîntul "vernil", al cărui sens un bărbat care nu este gay nu trebuie să-l cunoască.

Dacă un bărbat îți zice că schimbă femeile ca pe șosete, fie este un împuțit, fie un curvar. Dar dacă zice că le schimbă ca pe tricouri, atunci, cu siguranță, este un tip fidel.

Publicat în Cațavencii, nr. 11 (89) 2013