Simona Tache vs Mihai Radu: Despre prieteni și prietene

Prietenul la nevoie se cunoaște, dar vag

– Hai, salut.

– Salut. Ce faci, coae?

– Mm…

– Mm?

– Îhî…

– Pff…

– Mdea…Tu?

– Mm…

– Da?

– Mda…

– Nașpa.

– Pisi, ne aduci două blonde la halbă, ca de obicei?

 

Cam așa arată un schimb de confesiuni între doi prieteni de sex tare, aflați la mare ananghie. Prieteniile bărbaților nu fac uz de prea multe vorbe. Ei se înțeleg, cum ar veni, din ochi, dar mai mult cu chelnerițele decât între ei. Iar dacă, de exemplu, încerci să le smulgi informații concrete, răspunsurile te vor năuci:

– Deci ce-i luăm lui Gigel?

– Cine plm e Gigel?

– Prietenul tău cel mai bun.

– Credeam că-l cheamă "Coae".

– Mergem la ziua lui. De-aia ne-a invitat la chef.

– E ziua lui? Ce tare, credeam că dă pur și simplu o bere.

– Deci ce cadou îi luăm? Știi câți ani împlinește?

– Habar n-am…

– Ce îi place?

– Ăăă… Silva blondă?

– În afară de asta. Ce pasiuni are?

– Plm, de unde să știu eu????? Ce, sunt nevastă-sa?

– E prietenul tău cel mai bun.

– Așa, și?

 

 

Prietene pînă la moarte și dincoace de ea!

Există prietene univiteline și biviteline. Prietenele univiteline sînt alea care se țin de braț prin curtea școlii, își fac temele împreună, ies apoi prin club și se sărută în ciuda asistenței, merg la toaletă în gașcă, iar cînd te cuplezi cu una dintre ele și o duci prima oară în pat, cealaltă așteaptă acasă, la telefon, toate detaliile. Deși tu n-ai fi avut nimic împotrivă, bineînțeles.

Cealaltă categorie, gemene biviteline, nu există.

Fiecare gagică are două prietene foarte bune, adică chiar foarte bune, nu ca celelalte prietene ale ei cu care e doar prietenă foarte bună.

Una e aia care o duce super-bine, pe care bărbatu-său o plimbă în concedii, îi cumpără magazine întregi de pantofi și căreia tot boul ăla îi lasă timp și pentru ea: merge la cursuri de salsa, stă la spa pînă arată mai tînără cu 80 de ani, încearcă toate restaurantele vegane din oraș.

Cealaltă prietenă foarte bună o duce super-nașpa. Auzi în fiecare seară povești despre cît nenoroc are în dragoste, cum a stat cinci ani cu un nenorocit care a plecat cu alta, cum nu-și găsește loc de muncă. La un moment dat are și niște grețuri care se transformă în copil, pentru că, na, de nervi, s-a dus și ea cu unu' într-o seară. Of, cît ghinion are și fata asta! Ce karmă de căcat!

Tu le urăști pe amîndouă. Pe prima pentru că bărbatu-său se transformă ușor-ușor în Gigel, vecinul de la trei pe care ți-l dădea mereu maică-ta de exemplu în copilărie: Gigel cum poate să învețe? Gigel de ce nu a stat pînă la ora asta afară? Gigel de ce merge la Olimpiadă? De prost! Pe-a doua o urăști pentru că nu-l învață pe fiu-său, cînd vine cu el în vizită, că de colecția ta de avioane nu are voie să se atingă nimeni.

Publicat în Cațavencii, nr. 15(93), 2013