Simona Tache vs. Mihai Radu: Despre soacre

Soacra cu un ginerică

La fiecare masă în familia lărgită, vine momentul ăla în care mama EI grăiește cu voce dulce:

– Ia să-mi spui, puiul mamei, dacă e la temperatura potrivită ciorbița. Dacă e prea caldă, să i-o dai lu’ mama să-ți sufle în ea, dacă e prea rece, ți-o mai încălzește mămica.

EA se uită în spate, să vadă dacă n-a apărut, prin vreun miracol, vreun bebeluș sau măcar un pui de cățel, ceva. Cum nu e nimic de genul ăsta, răspunde:

– E OK, mamă, nu-ți face griji.

– Ăăă… nu vorbeam cu tine.

– What?? Dar cu cine?

– Cu Marinuș.

Marinuș e soțul EI și beneficiarul unei tandreți materne pe care EA n-a cunoscut-o niciodată. Nu i-a mai suflat mă-sa în ciorbă de când avea două luni și nu mânca ciorbă. A lăsat-o să se pârlească și să-și sufle singură. Dar pe Marinuș… pe Marinuș n-are cum să-l lase, că doar e ginerică al ei, iar soacrele își iubesc ginericii ca pe ochii lor din cap.

– Să-i spuneți lu’ mămica ce vreți să vă mai gătească pentru Crăciunul viitor, încearcă mama soției lu’ ginerică s-o dreagă, adresându-se amândurora.

– Ce vrei tu, mamă, stai liniștită, zice fiică-sa.

– Ce vreți voi, mămică, insistă mama să vă răsfețe, că pentru voi trăiesc.

– Bine, atunci niște sarmale d-alea bune, de se topesc în gură. Neapărat în foi de varză să fie și cu ceva afumătură, că știi că sunt moartă după…

– În foi de viță vă face mama, că alea în foi de varză nu prea-i plac lu’ Marinuș.

 

Sunt ginere, doamnă, finul mă știe pe de rost

Mi se pare că întâlnirile astea între nurori și soacre sunt ca summit-urile UE. Își fac poze pe-acolo, zâmbesc, o ard maxim cu solidaritatea și dialogul, iar apoi, când ajung acasă, afli tot felul de rahaturi. Cică s-au spus chestii cu subînțeles, că s-au făcut nu știu ce fețe sau că au fost puse presiuni. Auzind toate astea ai senzația că ați fost în vizită la familii diferite. Ai un moment de-ăla de panică: Fuck, să vezi că am fost cu alta, în altă parte! Pur și simplu, nu ai văzut și nu ai auzit nimic din tot ce ți se povestește.

Ar fi tare ca fiecare familie să aibă un ziar. Atunci s-ar întâmpla în felul următor: fiecare noră ar fi Mihaela Rădulescu în ziarul din casa soacrei, iar fiecare soacră ar fi o Monica Tatoiu în ziarul nurorii.

Evident, nu trebuie să mai spun că, din punct de vedere editorial, nu ai nici o putere.

Dacă nu ai afla din gura lor despre amănuntele acestea ciudate și doar le-ai vedea cum se comportă una cu alta când sunt împreună, ai crede că lumea e, în sfârșit, un loc mai bun.

Și poate că asta e, totuși, o cale de urmat. Serios, conviețuirea între oameni pe planeta asta ar trebui reglementată de soacre și nurori, adică de niște ființe care se urăsc iremediabil, dar care știu că niciodată nu-și pot da cu bomba atomică. Sau, mă rog, poate că ar da, însă niciodată nu trebuie ca maică-ta să știe care sunt acele intervaluri orare în care nevastă-ta e singură acasă.

Despre asta e vorba.