Simona Tache vs. Mihai Radu: Despre vină

Vinovații fără vină

Erai acolo când a spart-o, când a scăpat-o și s-a făcut țăndări, dar cu toate astea nu va recunoaște niciodată. El e perfect nevinovat, nu ai văzut tu bine ce s-a-ntâmplat, îți dă halucinații ceaiul ăla pe care tocmai l-ai băut, în realitate vaza aia nici nu există. Sau, mă rog, poate există, da’ sigur n-a spart-o el. A adiat vântul, i-a intrat o muscă-ntr-un ochi, iar celălalt i-a fost distras de Bănel, care tocmai dădea gol la televizor. Bănel, musca și vântul au comis-o, ‘tu-le muma-n cur de bulangii, cu ei să te cerți! Dacă vrei, cu musca poți să te și bați, să vă alergați una pe alta cu pliciul.

Bărbații nu sunt niciodată vinovați de nimic, nu recunosc că au greșit nici să-i tragi pe roată, așa cum au făcut nevestele lui Horea, Cloșca și Crișan, la un moment dat, când n-au mai putut de nervi (nu, adevărul nu e ăla din cărțile de istorie, scrise tot de niște bărbați!).

Care-i primul lucru pe care l-a zis Osama Bin Laden când l-au prins? „Sunt nevinovat, să moară mama, nu am sbart eu turnurile alea pe 11 sebtembrie, nu mă îmbușcați, vă imblor!”.

„Nu l-am făcut eu, a fost prost prezervativul și s-a rupt!”, se aude și pe holurile maternităților când mai iese câte-un doctor să-i arate tatălui bebelușul. Dar cel mai mișto a fost însă când i-a țârâit lui Einstein telefonul la 2 noaptea:

– Alo, domnu’ Einstein?

– Da, eu.

– V-am sunat să vă anunț că ați câștigat Nobelul, cu invenția efectului fotoelectric. Felicitări!

– Nu l-am inventat eu, nu am fost eu, nu, nu, sunt nevinovat!

 

Vina cea de taină

Te uiți cu ea la un film. E durere mare, jale: un cățel pe moarte, apoi un copil pe moarte, mă rog, multă moarte. Moare cîinele, moare și cățelul, ea plînge cu jet susținut, ți-a udat floricelele, ți-a făcut semințele fleașcă, zici că le-a plimbat în gură un cămiloi…

Eh, după ce se termină filmul, se uită la tine cu fața „aia”.

– Ce-ai, fată?… Serios, ce te uiți așa? Că nu i-am omorît eu…

Se ridică scîrbită de pe canapea și pleacă în dormitor, de unde se întoarce peste cîteva secunde și-ți aruncă în cap perna și pătura.

– Alo, femeie, era un film! Cîinele ăla trăiește, copilul așijderea… (da, folosești „așijderea” doar ca s-o oftici!) Sînt actori, n-am nici o vină că regizorul a făcut filmul așa!

A doua zi de dimineață, la cafea, răsufli ușurat. A uitat. Asta doar pentru că la știri sînt scene din Ucraina. Bineînțeles, pune fața „aia”. Fața aia spune așa: „Îți place ce-ai făcut?…”

Nu cred că Iisus s-a urcat pe cruce chiar de bunăvoie. Cred că la un moment dat n-a mai suportat și a cedat psihic: „Bine, în plm, iau totul asupra mea! Eu sînt vinovat pentru vameși, pentru curve, pentru tot…”

Foarte probabil, a avut loc și un tîrg atunci: „Fetelor, iau eu vina asupra mea, dar să dea dracu’ să vă mai aud de-acu’ înainte că puneți totul în cîrca bărbatului de lîngă voi!”.

Mironosițele: “Aa, nu, Iisus, nu, de-acum nu-l mai învinovățim pe bărbat așa, aiurea, pentru toate căcaturile!”.

Iisus: “Bineeee…”.

Cartea „Femeile din de pe Venus, bărbații vin de la băut”, de Simona Tache și Mihai Radu, se găsește în librării sau poate fi comandată online de AICI.