Era lesne de bănuit că ultima carte a lui Lucian Boia, Capcanele istoriei – elita intelectuală românească între 1930 şi 1950, va irita niscaiva intelectuali care, fără să fie puşi ei la zid, şi-au văzut idolii sau susţinătorii bine mototoliţi în carte. Este şi cazul dlui N. Manolescu, care s-a enervat că G. Ivaşcu, cel care l-a făcut om, mai bine zis critic literar, nu prea iese curat din tomul lui Boia. Catalogat drept comunist de către autorităţile antonesciene, Ivaşcu este însă mobilizat „începînd cu 17 iunie 1941, la secţia de propagandă a Marelui Stat Major.
A lucrat, scrie în continuare Boia, cum se arată într-un atestat al secţiei respective, în redacţiile publicaţiilor Sentinela şi Soldatul (reviste de propagandă pentru frontul antisovietic, n.m.), scriind numeroase articole…“. Din cauza acestor articole, dar şi din alte cauze, Ivaşcu a făcut puşcărie politică, nu mult, numai patru ani. Numai că Boia merge mai departe şi-l acuză pe Ivaşcu că, sub pseudonimele Victor Paucu şi Paul Ştefan, a publicat în ziarul Vremea lungi articole antisovietice… Într-un editorial din România literară (nr. 51-52 din 23 dec. 2011), dl Manolescu îl apără pe Ivaşcu susţinînd că acesta n-ar fi folosit niciodată pseudonime, citez: „Din cîte ştiu, Ivaşcu n-a folosit pseudonime“, ceea ce e, aşa cum ne-a obişnuit încă de la Istoria sa, cam după ureche. G. Ivaşcu, aflăm asta din Dicţionarul de pseudonime, semnat de Mihail Straje, a folosit în tinereţea sa o mulţime de pseudonime (Manea Comşa, Paul Darie, Ioana Mălin, Raluca Rodan, Radu Vardaru…), din fericire nu şi pe cele două citate de dl Boia.