Revenirea în prim-plan a lui Marcel de la Buzău confirmă butada clasicului: doar universul și prostia umană sunt infinite, dar despre univers nu putem fi siguri.
Prostia românească în toată splendoarea ei, așadar. Românii tiktocizați îl întâmpină, deci, joviali pe Marcel de la Buzău, care, privind retrospectiv, parcă nu e mai nesuferit ca Grindeanu, nu?
După ce a băgat țara în gardul datoriilor, după ce s-a dedat la buget ca ursul din cămară la provizii, după ce a făcut praf economia, după ce a zburat cu nordișii din clanul Ciorbă-Vicol, Ciolacu apare senin și face six-seven pe TikTok cu provocații cognitiv.
Dă lecții de macroeconomie, ca un nobelizat, când el nu-și găsește nici dovada că a terminat grădinița. Dacă ar trece Marcel Ciolacu de un examen de Capacitate în 2026, înseamnă că le-am văzut pe toate. Big Foot, ieși la lumină, dragă, că nu-ți facem nimic!
Ciolacu nici nu există. Ciolacu e un sindrom. E tot ce a putut să genereze tranziția românească, în care competența a fost interzisă. În schimb, au fost promovați revoluționarii din gură și a înflorit un tupeu curat românesc.
Ciolacu n-a răspuns pentru nimic, o să trăiască până la adânci bătrâneți în această baltă de impostură care e societatea românească.
Ce ar fi fost Marcel de la Buzău într-o lume care ar fi avut școală pe bune, partide politice pe bune și pădurea ar fi rămas în pădure? Nici mâna a doua la tavan. Iei covrigarul și-l pui moț peste nimicul tricolor? Dacă ești rrromân verde, cu drag.
Și atunci, normal că răsare soarele auriferilor, Gică Nuvulon Simion, fiindcă sistemul românesc are această superbă calitate de a selecta cadrele exclusiv negativ.
Și chiar nu mi-l pot închipui pe Marcel Ciolacu fiind în stare să conducă o căruță pe un drum de țară în județul Buzău fără să intre cu ea în șanț.
Țara a îngropat-o în datorii, ca să iasă președinte – și n-a intrat nici în finala prezidențială.
Politic, a fost un jucător semnificativ mai prost ca Viorica Dăncilă. Și după ce ai avut-o pe doamna Dăncilă la Palatul Victoria, nu văd ce ar putea opri euglenele verzi să preia controlul asupra întregii Valahii.
Și după o viață politică plină de funcții, pe care nu știu nici un popor european care să i le fi dat (în nici un caz bulgarii), cea mai mare realizare a lui Marcel de la Buzău rămâne aceea că și-a închis balconul după revoluție, la care a fost marele nostru erou invizibil.
Dacă se va scrie vreodată o antologie a nerușinării politice la români, sindromul Ciolacu ar trebui să vină imediat după sindromul Caracal.