De vreo două luni tot vreau să scriu de Nicuşor Dan, dar m-am abţinut în campania electorală. Că nu sînt genul de om care să spună cuiva cu cine să voteze. N-am văzut niciodată un om care să îţi sugereze cu cine ar trebui să votezi şi să nu fie un limbric odios.
Dar nu mi-e antipatic Nicuşor Dan. Mi-s antipatici fanii lui, care au umplut Internetul cu cel mai greţos spam pe care l-am văzut în viaţa mea. Toţi pseudointelectualii care tocmai au sărit de majorat au făcut spume la gură de zel, explicînd pe Facebook, blog-uri şi oriunde i-au mai lăsat părinţii nesupravegheaţi cum o să vină Nicuşor Dan, o să se crăcăneze peste Dîmboviţa şi de la pieptul lui semipăros, dintr-un sfîrc o să curgă lapte şi din celălalt miere. E un sindrom grav, întîlnit doar la cetăţeni care abia au cîştigat bătălia cu pubertatea şi se excită masiv că a apărut unul, intelectual cu intenţii bune, fără legături politice, care promite numai lucruri frumoase. Şi în fond, ce ar fi greşit în asta? Absolut nimic. Pe aceeaşi formulă a cîştigat tipul ăla cu cioc, Constantinescu, dacă-l mai ţine minte cineva. Ce bine a ieşit şi treaba aia!
Şi a cîştigat băietul aproximativ la fel de multe voturi ca şi anonimul de la Partidul Poporului. Cum naiba? Că n-am văzut pe nimeni făcînd campanie la PPDD, pe cînd Nicuşor era pe toate gardurile. Păi, simplu. Jumătate din „susţinătorii“ lui Nicuşor n-au votat că n-aveau buletin de Bucureşti. Jumătate din cei rămaşi erau în Vamă, că a fost vreme bună, gen, iar jumătate din ăia care ar fi putut vota şi erau în Bucureşti nu s-au mişcat din casă. Că pînă la urmă nu era important să-l votezi. Important era să-l susţii pe Internet, să vadă amicii tăi că ţii cu intelectualul nepopular şi alternativ şi că treaba asta te face extrem de cool. Ţinutul cu Nicuşor Dan a fost ca ascultatul de Radiohead şi purtatul de eşarfă peste tricou, în variantă politică. Şi la urnă nu te văd amicii cît de cool eşti, aşa că e degeaba.
Nicuşor s-a grăbit. Românul e cinic. N-ai cum să-l convingi cu nişte promisiuni electorale, ţinînd cont de faptul că în ultimii 22 de ani n-a fost politician care să facă un sfert din ce a promis. Nu contează că ai intenţii bune. Trebuie să o iei de jos. S-a aruncat el direct la Primăria Capitalei. Eu chiar cred că e perfect că a intrat în Consiliul Municipal. Să îşi facă un portofoliu de proiecte. Noi nu plecăm nicăieri. Să joace la perete 4-8-12 ani şi să ne impresioneze cu ce-a făcut, nu cu ce vrea să facă. Că intenţii bune are tot prostul. Şi serios, dacă face asta, poate o să-l votez. Şi nici n-o să-mi pese că are nume de pămpălău. Ba chiar îmi schimb semnătura, ca să demonstrez că nu mă deranjează.
Răducu Alexuţ