De cînd tot iau și, uneori, dau interviuri am băgat de seamă că, din felurite motive, întrebările pe care ți le pune altcineva te fac să vorbești despre lucruri pe care le crezi de la sine înțelese ori să iei la puricat treburi la care nu te-ai mai gîndi din proprie inițiativă. Chiar și cu un invitat ultra-interesant, o carte de dialoguri poate ieși o plicticoșenie dacă cel ce pune întrebările nu și-a făcut bine lecțiile, adică nu-și cunoaște suficient interlocutorul, sau dacă îi pune întrebări „servite“, ca Marius Chicoș Rostogan elevilor săi cu părinți bine situați. Robert Șerban și Dorin Tudoran au făcut împreună o carte de dialoguri extraordinară. Șerban, cu întrebările lui scotocitoare, Tudoran, cu răspunsurile lui de o tulburătoare sinceritate și de o expresivitate fără cusur. Cred că, după o primă rundă de oralitate, R.Ș. a făcut bine că i-a cerut lui D.T. să-i răspundă în scris. Cînd vorbești, cuvîntul te împinge de la spate, te obligă să sari peste amănunte și te împiedică să-ți iei pauze pentru a cugeta la ceea ce ți s-a întîmplat înainte de a răspunde. Pentru încălzire însă și pînă cînd interlocutorii ajung să comunice nestingheriți, o primă repriză de oralitate e aproape obligatorie.
R.Ș. îl întreabă la început pe disidentul D.T. despre strămoșul său Tănase Todoran, grănicerul care la 1763, cînd avea 104 ani – sau 124! – a fost tras pe roată fiindcă și-a rostit convingerile și, om de onoare, nu s-a dezis de ele. De multe ori, mai tîrziu, cei doi vorbesc despre onoare în cartea lor. Despre onoare și despre poezie – românească și universală – despre muzică, despre prietenie, despre Cenaclul „Flacăra“, despre Securitate, despre turnătorie, despre oportunism, despre curaj, despre artele plastice, despre disidență, despre fotbal, despre tinerețe și despre ceea ce aduce bătrînețea.
Pe cît e de direct în atitudine, Dorin Tudoran e pe atît de nuanțat în răspunsurile sale. Iar unele lucruri petrecute cu zeci de ani în urmă, despre care-l întreabă interlocutorul, îi stîrnesc cheful de a răspunde pe larg, într-o, cum să spun, memorabilă memorialistică ad-hoc.
Prietenia fără paranteze cu adevărul și credința neîntreruptă în onoare pot fi și păguboase sau îți pot schimba radical drumul în viață – s-a convins și răsconvins Tudoran de-a lungul timpului. În tinerețe, din cauza lor a intrat în conflict cu Ceaușescu, a făcut 43 de zile greva foamei și a fost silit să se exileze, adică să ia viața de la capăt în America. Mai de curînd, D.T. s-a stricat definitiv cu diverși susținători ai lui Traian Băsescu și ai regimului său și cu feluriți „curajoși“ de dată recentă care au încercat să-i murdărească onoarea, calomniindu-l cu nerușinare, încît, iritat, Tudoran și-a mai luat pauze de România.
Același Tudoran își amintește cu căldură și recunoscător despre prietenia sa din tinerețe cu Adrian Păunescu, nepăsător că acum nu dă bine, la intelectuali mai ales, să-l lauzi pe persoană fizică pe fostul propagandist și lăudător în versuri al lui Ceaușescu ori să evoci cu plăcere începuturile Cenaclului „Flacăra”. Categoric și neiertător cu sine însuși, Dorin Tudoran nu-i tratează otova nici măcar pe ticăloșii care i-au făcut rău. Le evocă momentele de omenie și începuturile cît se poate de onorabile unor literați care mai tîrziu au devenit stîlpi ai ceaușismului și făcători de rău de-a dreptul malefici. Cu cine e necruțător fără paranteze poetul? Cu turnătorii. Nu cu toți. Cu cei din categoria impenitenților sfidători: Băsescu și Cristoiu și C.B. Stolnici. Iar scîrbit pînă la îngrețoșare e de fariseii lingăi care, în loc s-o apuce pe drumul Damascului, se pitesc după false principii, din spatele cărora aruncă netulburați cu noroi în cei ce le spun pe românește „Satis est!“.
Încă o dată, o carte excepțională – convingătoare, temeinică și de o frumusețe cum nu se poate mai vie! – ce îți amintește care sînt lucrurile cu adevărat importante în viață.
P.S. Singura frică de care nu trebuie să te eliberezi, scrie apăsat Dorin Tudoran, e frica de Dumnezeu.
Numai copilăria e glorioasă. Robert Șerban în dialog cu Dorin Tudoran, postfață de Cornel Ungureanu, Editura Trei.
2 vizualizări
