În mod normal, după ce ai stat un timp la pușcărie, e greu să-ți găsești un loc de muncă și să te reintegrezi în societate. Există însă și cazuri fericite. Miron Cozma, de exemplu, nu doar că s-a reintegrat perfect, dar a și făcut rost de suficienți bani ca să-și ia costumația aia ridicolă de piele care-l face să arate ca un chelner întors din viitor. Serviciile lui sunt solicitate de televiziuni și de tabloide, care vor să afle cum e viața la închisoare și ce fac, în prezent, oamenii de acolo. La cât de multe știe, Cozma pare că nici nu s-a eliberat complet, ci se întoarce noaptea să doarmă la Jilava, într-o cameră cu douăzeci de paturi. Ar trebui să fim atenți ca nu cumva în locul lui Cozma să se strecoare în studiourile TV doi deținuți pitici într-un parpalac de piele.
Ce e mai important, informațiile pe care le dă Cozma au acuratețea jurnalistică a unor bancuri din comunism. El nu vorbește de întâmplări precise, punctuale, ci de lucruri repetitive, ritualuri încetățenite care or să tot fie repetate până la eliberarea protagoniștilor. Cum e, de exemplu, povestea despre cum pe Copos îl terorizează deținuții prefăcându-se că sunt gardieni care-i bat în ușă. Adică pare ceva ce ar face Copos. Pe de altă parte, vezi deja în povestea lui Miron Cozma sâmburele de adevăr de la care a pornit: faptul că, atunci când îi bat gardienii în ușă, Copos este poate excesiv de obedient.
Dacă povestea lui Miron Cozma era adevărată, folclorul închisorii ar fi amplificat-o, transformând-o într-o farsă de proporții, în care Copos e jefuit sistematic de un deținut costumat în gardian.
Tot de la Miron Cozma aflăm că Meme Stoica a luat câteva palme de la niște deținuți pe care i-a provocat, neștiind că sunt dinamoviști. Pare incredibil că un om nesuferit ca Meme Stoica ia bătaie fix din motive care țin de conflictul dintre galeriile din Liga I. Din povestea lui Cozma, reiese că Meme i-a scuipat, i-a înjurat de morți, le-a dat capace, dar deținuții în cauză l-au bătut doar pentru că ei erau dinamoviști, iar el, stelist; dacă nu era rivalitatea dintre echipe, totul ar fi fost în regulă, dădeau mâna și plecau mai departe, că doar nu e un capăt de țară dacă te jignește cineva la pușcărie.
Despre Borcea, Cozma ne spune că suferă de claustrofobie și că a fost dus la spital din acest motiv. Și că au fost cazuri în care deținuții au fost eliberați pe motiv că erau claustrofobi. Practic, asta schimbă complet întreg regimul penitenciar. Pentru că ideea pe care se bazează el e că oamenii sunt închiși, deși nu le place asta. Dacă stau în spatele gratiilor doar deținuții cărora chiar le place să fie închiși, penitenciarul nu mai e un loc de executare a pedepsei, ci o destinație căutată de masochiștii cu fetișuri bizare.
În încheiere, o poveste din pușcărie cu Gigi Becali: potrivit lui Cozma, Becali o să fie eliberat de Paște. Aparent, e suficient să fi trecut pe la Jilava ca să știi pe cine o să grațieze președintele și ce vor decide judecătorii. Pentru că deciziile președintelui în legătură cu persoanele pe care le grațiază ajung sub formă de bârfă în celulele supraaglomerate din pușcării înainte de a fi publicate în presă.
