Diaspora se află deja la a patra recidivă. A influențat iarăși decisiv alegerea unui președinte sub care sînt obligați să trăiască alții. De la o distanță sigură, a decis, cu voturile ei, formate pe Facebook și pe TikTok, cine va călări poporul rămas acasă. Cetățeni cu domiciliul în străinătate, care plătesc taxe în altă țară decît România, hotărăsc nivelul suferinței din România. În următorii cinci ani, acești români plecați își vor vedea de viața lor în alte țări, contribuind la PIB-ul altor guverne, plătind chirii altei națiuni, consumînd în alte economii, rupîndu-li-se de ce îndură românii rămași acasă de pe urma unora ca Băsescu, Iohannis, Simion.
Mai mult decît asta, colac peste pupăză, diaspora votează trei zile, în timp ce românii din țară votează doar una. O discriminare abuzivă, nebunească, sinistră, disprețuitoare, care umilește în cel mai crîncen mod populația rămasă acasă, care plătește toate oalele sparte.
Diaspora beneficiază, la ordinea zilei, de incredibile limbi politice. Ți se spune tot timpul că „e cel mai mare investitor din economia românească“, fiindcă trimite bani în țară. Trimite, e drept, bani rudelor, dar de opt ori mai puțin decît ar cotribui la economie dacă ar sta în țară. Acești bani de buzunar ajunși la neamuri reprezintă o fracție infimă din cîștigul total, care rămîne masiv în statele de rezidență. Apoi, trimiterea nu e o obligație contractuală, nu e o datorie patriotică asumată, ci pur și simplu așa îi forțează viața dusă pe cele două maluri ale Europei. Nu datorează nimeni nimic diasporei, nu există vreun hatîr pe care românii plecați să-l facă celor rămași, ci doar un efect economic involuntar. Banii ajunși în țară folosesc economiei, dar reprezintă în primul rînd o nevoie apăsătoare a celor care îi trimit.
Multe state europene condiționează votul diasporei. Unele cer șederea în țară un număr de luni pe an. Altele cer plata unui cuantum din taxe. Altele, e drept, nu cer nimic. Dar România se distinge printr-o discriminare aiuritoare a propriului popor, favorizînd năprasnic contribuția electorală a diasporei.
Să impui unei populații cazne politice de la care tu te sustragi, s-o pedepsești cu regimuri demente care pe tine nu te afectează, în fine, s-o vezi chinuindu-se la distanță ca urmare a votului tău prostesc e un privilegiu pentru care merită să trăiești la mama dracului, în lumea civilizată, departe de patria înapoiată, care te face să suspini cu flegme și cu muci.