În toată criza copiilor din Argeș bolnavi de sindrom hemolitic uremic, sensibilii noștri concetățeni au avut o singură grijă majoră: să nu se închidă fabrica unui afacerist din Argeș. Cu mult înainte ca Institutul “Cantacuzino” să facă publice rezultatele analizelor pe tulpinile de E. coli, Facebook-ul românesc decisese: copiii aceia n-au murit din cauza brânzei de la Lactate Brădet. Chiar dacă analizele Institutului “Cantacuzino” confirmă prezența Escherichia Coli în brânza cu pricina, chiar dacă nu au fost analizate probe de la copiii care chiar au consumat acea brânză, măcar ne-am liniștit; acum știm de la ce nu s-au îmbolnăvit unii dintre copii. De fapt, știm de la ce nu s-a îmbolnăvit unul dintre copiii din Argeș. Și gata, putem să ne mutăm atenția și așa greu încercată asupra altor probleme arzătoare. Ministrul Patriciu Andrei Achimaș Cadariu răsuflă ușurat. Nu-l mai urmăresc reporterii, nu-l mai beștelește premierul, nu-i mai cere nimeni nici o informație. Și de ce să-i ceară? Ce, mai există vreun interes pentru aflarea sursei îmbolnăvirilor? De ce ar exista, când doctorița Mihaela Bălgrădean a găsit, cumva, o explicație: doi copii din Fetești au ajuns și ei la spital cu SHU, după ce unul a mâncat supă de pui, iar altul sarmale. Deci e de la supa de pui și de la sarmale, de la educația precară a părinților și bunicilor care le dau sugarilor să mănânce lucruri de care aceștia nu ar trebui să se atingă la vârste atât de fragede.
Brusc, aproape peste noapte, dintr-un potențial proces al unei firme potențial neglijente, cazul copiilor din Argeș (care nu participaseră, totuși, la o chermeză stropită cu supă de pui și asezonată cu sarmale) s-a transformat în procesul inculților și nespălaților de părinți și bunici. A spus-o și Cadariu pe la începutul crizei, când nu mai știa cum să-și mascheze neputința: nu se prea spală lumea, de aia se îmbolnăvesc sugarii. Iar când la asta se adaugă neglijența alimentară, e clar că nimeni altcineva nu e de vină, cu excepția celor care au ajuns în spital.
Avem deja un lanț lung de incompetenți locali în Argeș, de la un spital care n-a respectat nici un protocol medical până la specialiștii de la DSVSA care căutau urme de E. coli făcând analize pentru pesticide, și totuși nimeni nu-și asumă responsabilitatea acestor brambureli. E bine și-așa, par a zice toți cei implicați în această tăcere asurzitoare. Uite, chiar dacă n-am făcut nimic așa cum trebuia, copiii nu mai mor. Deci, cumva-cumva, tehnocrații județeni și cei de la nivel central au rezolvat situația, putem trece mai departe, pasând problema unor specialiști străini cărora oricum ne este greu să le punem întrebări, din moment ce habar n-avem dacă ei există cu adevărat.
Chiar dacă numărul morților e mai mic în cazul copiilor din Argeș decât în cazul accidentului din Colectiv, neputința funciară a autorităților e la fel de deconcertantă. Practic, oamenii de la care așteptăm soluții nu sunt capabili să ofere nici măcar răspunsuri mulțumitoare. S-ar prea putea ca, loviți de o catastrofă de proporții, să ne uităm nedumeriți la autorități cum se îmbarcă degrabă în avioanele de Viena, unde vor duce, desigur, probele de sânge pentru analize amănunțite. Nedumerite se vor uita și ele, autoritățile, la întoarcere, când ne vor găsi pe toți cu mâinile pe piept: “Ce-ați făcut, mă? Ați murit? Tocmai voiam să vă spunem că trebuie să fie de la sarmale, că analizele vă ieșiseră bine”.
