Care va să zică, Marian Munteanu a turnat la Securitate! Cu angajament semnat, nume de cod „Ioan” și cu rapoarte despre cei pe care-i cunoștea în studenție. Profesori, studenți și Petre Țuțea. La fel ca alți turnători, care din slugi ale ceaușismului au schimbat macazul, în 1990, trecînd pe celălalt trotuar, Marian Munteanu s-a dat cu fruntea de caldarîm că n-a avut treabă cu Securitatea. Se jura pe Țuțea și pe poeziile lui Radu Gyr, ca și cum și-ar fi făcut din ei un titlu de noblețe. Profesorii care l-au examinat mi-au spus că nu știa carte și că îi folosea pe Țuțea și pe Radu Gyr la fel cum alții, pînă în 1989, dădeau citate din Ceaușescu, ca să-i intimideze pe examinatori, încît să-i facă să-i treacă pe neștiute.Vă dați seama însă ce-ar fi însemnat dacă, în 1990, Marian Munteanu ar fi recunoscut de la balconul Pieței că a fost informator, dar că avea cu totul altceva sub pletele lui de sfînt botezat în apele Dîmboviței?
Dintr-un erou fără trecut, Marianul Pieței ar fi devenit un personaj dostoievskian care, vai, săracul, uite prin cîte i-a fost dat să treacă pe întortocheatul său drum de înger al golanilor. Căci pe vremea aia, cu o confesiune bine ticluită, treceai Iordanul pe umerii fraierilor care, în loc să cugete la ticălosul care ai fost, se bucurau că ți-ai dat la încrețit blana de lup, ca să semene cu un cojoc de oaie.
Nicidată nu m-am omorît după ceea ce avea în cap Marian Munteanu în perioada Golaniadei. Un amestec în curs de digerare alcătuit din ideile omului nou la care visau legionarii Căpitanului și cele ale omului nou propovăduit de țuțării lirici ai lui Ceaușescu. Dar cînd am aflat că l-au bătut minerii de l-au făcut frate cu moartea, m-am gîndit că oi fi fost eu mai prepuelnic decît ar fi cazul. Îi aud acum pe cîte unii că ei știau din 1990 că Marian Munteanu a fost ciripitorul Securității, dar că au tăcut ca să nu demoralizeze Piața. Dar cînd fostul turnător a intrat în gașcă cu Virgil Măgureanu, de ce n-au deschis gura? Atunci pe cine nu mai voiau să demoralizeze?
Că Marian Munteanu se jură acum că n-a avut treabă cu Securitatea, el ce să mai zică?! Amenință bățos cu procese. Spre deosebire de Vasile Roaită, falsul erou comunist care trăgea în 1933 sirena la Atelierele „Grivița”, ca agent secret al Siguranței, și care a fost împușcat din greșeală de jandarmi, Marian Munteanu a supraviețuit bătăii pe care minerii și securiștii lui deghizați i-au tras-o din greșeală. Să fi luat Marian supraviețuirea lui drept un semn de la un dumnezeu cu stele pe umăr? Mai degrabă a fost convins că securiștii care l-au bătut aveau ordin să-i pregătească viitorul politic.