Cînd eşti pe ketamină, lucrurile par foarte tari. Mai mult decît atît, americanul pe ketamină se distrează pînă la lacrimi pe cea mai proastă muzică: Skrillex, David Guetta sau LMFAO. Trei produse de marketing excepţionale, livrate unor consumatori dezorientaţi, superficiali. Dubstep-ul este un fenomen sublim, iar dacă prima experienţă cu genul ăsta de muzică este albumul băiatului vei avea impresia că dubstep-ul este pentru roboţii din Transformers cînd sînt beţi mangă.
Îmbucurător este faptul că, pe acest al patrulea material*, Skrillex dă semne că aberaţia creată de el începe să se consume, asemenea oricărui performer sezonier. Deşi cine ştie pe ce se vor distra puştanii americani peste cinci ani. Pe ceva ce probabil că noi, cei născuţi în anii ’80, nici nu vom fi în stare să auzim, pentru că n-avem implanturile necesare în urechi.
* Skrillex, Bangarang, Big Beat Records.
Gen din aceeaşi categorie
1. Mount Kimbie – Carbonated. Dintr-o cu totul altă zonă a dubstep-ului şi 2-step-ului vă voi recomanda trei albume relativ noi, esenţiale. Primul este EP-ul acestui duo londonez.
2. Zomby – Dedication. Albumul a apărut la casa de discuri 4AD ai cărei artişti îi recomand şi este cel mai puţin dansant material al lui.
3. Machinedrum – SXLND EP. Travis Stewart e un tip cu multe feţe, originar din Brooklyn, care livrează muzici cu o rată alarmantă. Dar numai una şi una.