Se povestește că președintele Iohannis s-ar fi deșteptat din somnul politic în care-l adînciseră barbarii de liberali și a înțeles că i se apropie aniversarea de un an a lucrului bine făcut. Bilanțul e mut ca o lebădă, iar promisiunea făcută diasporei cu votul prin corespondență e în mîinile PSD. Dragnea poate decide dacă Iohannis își ține sau nu promisiunea, fiindcă doar PSD poate mișca în regim de urgență majoritatea necesară.
Dar PSD i-a tot trimis rachete de semnalizare care s-au stins pe cerul senin al Sibiului. Dragnea l-a invitat luni la rînd să vină cu o propunere creativă pentru noul premier, însă Iohannis avea de rezolvat aspirația României de a sta alături de Ungaria. Ei, acum, că a rezolvat-o, se pare că s-a trezit. Înțelege că ar trebui să facă ceva ca să nu pice sub nivelul de popularitate al lui Tăriceanu, care-l talonează în sondaje. Ce-ar putea să facă? Păi, de exemplu, să-l schimbe pe Ponta, zice Dan Mihalache. Cu cine? Cu Predoiu? Pe Predoiu nu-l sufăr! Nici eu, nici Carmen.
Predoiu, domnule președinte, nici nu are cum să fie, nu are majoritatea necesară. Nu putem să punem un premier de la noi. Guvernul nostru – al dumneavoastră – n-are destule voturi. Și atunci? Atunci uitați-vă pe birou, aveți o propunere. Din partea cui? Din partea cui v-a ajutat să ajungeți președinte. Vrei să spui că am o propunere din partea românilor din străinătate? Nu, domnule președinte, ei v-au dat mai mult un sprijin moral. Citiți bilețelul și apoi dați-mi-l să-l ard.
Discuțiile continuă și acum, iar președintele se zbate sub povara deciziei: dacă-l numesc pe ăsta premier, oare am să pot merge mai des la Sibiu?