Visul lui Cătălin Predoiu pare spulberat: după picarea moțiunii de cenzură, Ponta e revalidat în datina democratică. Se adaugă la asta și contribuția FMI: cică economia crește mai repede decît părea să mintă Ponta. Acum, la Cotroceni se caută vinovații. Cum a fost posibil ca idioții de la PNL să facă o moțiune al cărui unic efect a fost întărirea lui Ponta? Cum a fost posibil să nu fie informat, în detaliu, președintele? A fost, vine răspunsul șovăitor al co-președinților PNL, fiindcă președintelui nici că i-a păsat ce facem noi. Da? Și acum ce faceți voi? Stați în opoziție pînă la alegeri, nu? Așa că de dorința președintelui de a avea „guvernul meu” se mai poate îngriji acum doar DNA-ul, care se zice că a pus pe ochiul mare de la aragaz dosarul Loteria ca să-l facă pe Ponta mai cooperant pe tema abdicării.
Iohannis a dat acum search pentru un premier care să-l poată înlocui pe Ponta, dar să fie și acceptabil în formularea „guvernul meu”. Adică un pesedist care să nu fie 100% pesedist, un om bine văzut de ambasade și chiar de liberali, așa încît, după izgonirea lui Ponta, să fie salvate aparențele.
Problema cea mare s-a mutat acum la PSD. Chiar dacă ar vrea să iasă de sub presiunea premierului judecat, PSD nu poate renunța la un Victor Ponta proaspăt reconfirmat de Parlament și de FMI, ale cărui rezultate în economie și societate sînt de necontestat. Mai mult, în cazul că ar fi găsit acel om special, acceptat și de Iohannis, și de Dragnea, și de liberali, și de americani, și de DNA, și chiar de PSD, ce te faci dacă Ponta nu vrea să plece? Îl izgonești, pur și simplu, de la Palatul Victoria? Prăbușești Guvernul în Parlament? Îi dai bani să plece?
Fiindcă, dacă omul nu vrea, în afara unui puci care să vizeze propriul partid, PSD-ului nu-i rămîne altceva de făcut.
Prin urmare, Gorghiu și Blaga, liderii Opoziției, merită pe deplin să rămînă, cu argumente, pînă la capăt, în 2016, lideri ai Opoziției.