Săptămâna trecută s-a născut o nouă platformă politică: Democrație și Solidaritate. Democrația și Solidaritatea s-au luat cu acte în regulă, sub numele de “Demos”.
E foarte probabil să nu fi auzit despre asta. În presa mainstream, aproape dacă a apărut o știre, mici scântei ici-colo, cu aceeași intensitate cu care se aprind în bezna primordială sinapsele lui Vanghelie, relatări seci despre lansarea unei platforme civico-politice.
E, totuși, mai mult de-atât. Segmentul “antipartide” capătă consistență, generația de la ’89 nu trebuie să lupte doar cu Nicușor Dan și USR.
Presa a ținut-o o vreme cu “Haideți, oameni noi, partide noi!”. Între timp, editorialiștii țării ghicesc viitorul în zațul sereist de pe fundul României. Mă rog, între timp însuși noul a suferit mici modificări și câteva crize de lehamite.
Impozitarea progresivă, abandonarea haosului economic al mâinii de lucru ieftine, creșterea salariului minim, protecția efectivă a ariilor protejate, limitarea exportului de material lemnos brut, combaterea oricărei forme de discriminare sunt câteva din poziționările explicite ale Demos, prima platformă politică de stânga în care s-a pus și inteligență.
Demos este și cea mai articulată mișcare politică apărută în ultimii ani buni. O dată pentru că vine din stradă. Probabil o să și rămână o vreme în stradă, pentru că nu are sedii, nu are bani de campanie. Membrii ei sunt răgușiții din 2012, de la Roșia Montană sau de la Puie Monta.
Altă dată pentru că în jurul ei sunt oameni care, pe lângă activismul oengist sau cel stradal, vin cu o evidentă înțelegere și poziționare ideologică. Claudiu Crăciun, Sorin Cucerai, Camil Pârvu, Andrei Țăranu, Oana Băluță, Andreea Petruț, Mihai Burcea, Dan Bărbulescu, Lavinia Andrei, nume în care se combină aerul academic al științelor politice, activismul de mediu și portavocea.
Dincolo de partidele parlamentare și de facțiuni desprinse din ele, dincolo adică de acel “PNL-PSD, aceeași mizerie”, nu se mai află, din acest moment, doar Nicușor Dan și Clotilde Armand – din păcate, doi dezorientați din ce în ce mai amuzanți, care pur și simplu nu înțeleg că așteaptă autobuzul într-o stație în care nu a oprit niciodată vreun autobuz.
Spre deosebire de USR, care agită steril deasupra capului ideologia lui “noi nu avem ideologie, noi vrem să fim trimbulinzi”, cu un program politic în care se amestecă sutrele purității și pasaje dintr-un posibil tratat de economie poetică scris de Nichita Stănescu, noua platformă Demos vorbește măcar adecvat terminologic, asumându-și o poziționare limpede în zona politicilor economice, a drepturilor minorităților și a protejării mediului.
